În drum spre statul Chu, Confucius a tras la un han care avea şi o cârciumă, unde se servea vin din orez.
Ţara strămoşilor tăi şi satul copilăriei tale îţi încântă privirea şi, chiar dacă nouă zecimi din pământul lor sunt acoperite de dealuri cu păduri dese, tot te simţi fericit privindu-le. Mai mult, vezi ceea ce ai mai văzut şi auzi ceea ce ai mai auzit, ca şi cum ai vedea ivită în faţa lumii o terasă ridicată către ceruri!
Peng Zeyang umbla din loc în loc prin statul Chu. Yi Jie, cunoscându-l, îl recomandă ducelui Chu, care însă nu-l primi în audienţă. Yi Jie se retrase de la Curte şi se întoarse acasă.
Sunt oameni care se lasă îmbătaţi de succese întâmplătoare, sunt oameni care se mulţumesc cu o viaţă comodă, temporară; sunt oameni gârboviţi de trudă istovitoare.
Cu cei opt fii ai săi rânduiţi în faţă, Nanbo Ziqi l-a chemat pe fizionomistul Jiufang Yin şi l-a întrebat:
— Te rog să le prezici viitorul prin fiziognomonie, spune-mi care dintre ei e cel mai norocos.
Plutind pe fluviu, domnitorul din Wu hotărî la o vreme să urce dealul maimuţelor. Cete-cete de macaci simţiseră că se apropie paşi de om şi, curprinse de spaimă, o rupseră la fugă şi se pitiră îndată în tufişuri.
În timp ce petrecea la groapă un prieten, Zhuangzi trecu pe lângă mormântul lui Huizi şi, întorcându-se spre cei care-l urmau, le zise: În cetatea de scaun Ying, unui om i se lipise pe nas un strat de cretă subţire ca aripa de muscă.
Un sfetnic înţelept e nefericit când nu are un bun prilej să-şi arate toată cugetarea sacră; un cărturar elocvent nu se simte fericit când nu găseşte şansa de a-şi dovedi elocinţa; un cărturar meticulos nu se simte fericit când nu are ocazia bună de a căuta nod în papură. Toţi aceştia sunt îngrădiţi de lucruri din afara noastră.
Xu Wugui zise: M-am născut într-o familie săracă şi umilă şi nu m-am încumetat niciodată să gust din carnea şi vinul domnitorului. Am venit doar să-mi exprim simpatia.
Ca urmare a prezentării mijlocite de primul sfetnic Ru Shang, Xu Wugui fu primit de ducele Wu din Wei.
Viaţa vine pe lume din obscuritate şi odată cu apariţia vieţii, criteriul adevărului se află într-o perpetuă schimbare şi transformare. Şi acestei schimbări şi transformări nu-i poţi da viaţă prin cuvinte.
Omul cu mintea liniştită revarsă în jur lumină divină. Omul om vede în cel care aruncă lumină divină şi lucrul vede în el un lucru. Omul care se autocultivă continuă să aibă şi astăzi o fire statornică.
Nanrong Chu şedea pe scaunul său cu faţa ridicată şi cu o expresie gravă şi zise: Pentru un om ca mine care nu mai e în floarea tinereţii, cum ar mai fi posibil să înveţe de la domnia-voastră pentru a ajunge în starea omului desăvârşit de care aţi vorbit?
Printre discipolii lui Laozi trăia un învăţăcel pe nume Gengsang Chu, care a fost singurul care a dobândit învăţăturile lui Laozi despre Dao.
Ran Qiu îl întrebă pe Zhongni (Confucius), zicând: Este cu putinţă să ştim ce era pe când încă nu existau nici cer, nici pământ?
Zhongni zise: Da. Aşa cum era în trecut, aşa-i şi în prezent.
În acest moment, Taiqing îl întrebă pe Wuqiong, zicând:
— Cunoşti Dao?
— Nu ştiu, răspunse Wuqiong.
Taiqing îi puse lui Wuwei aceeaşi întrebare:
— Cunoşti Dao?
Dongguozi îl întrebă pe Zhuangzi, zicând:
— Unde se află de fapt aşa-numitul Dao? Zhuangzi răspunse:
— Poate fi găsit oriunde. Dongguozi zise:
— Arată-mi, rogu-te, un loc. Zhuangzi răspunse:
— Se găseşte în furnici.
Nieque îl întrebă pe Beiyi despre Dao. Beiyi îi zise: Ţine-te drept, aţinteşte-ţi privirile şi vei avea parte de armonia naturală, iar puterea magică va sălăşlui în inima ta.
Rătăcind în Miazănoapte, Înţelepciunea se preumblă pe malul Apelor Negre şi suind pe dealul Yinfen se întâlni faţă în faţă cu Nonacţiunea cea fără de nume, căreia îi zise: „Aş dori să-ţi pun câteva întrebări. Cum ai cugeta şi cum ai medita pentru a pricepe Dao-ul?”
Vrând să-şi arate faţă de Bohun Wuren neîntrecuta iscusinţă în mânuirea arcului, Lie Yukou (Liezi, filosof din perioada Statelor Combatante — N.t.), îl întinse zdravăn.