ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXIII - Gengsang Chu) 1

Capitolul XXIII

Gengsang Chu

1

Printre discipolii lui Laozi trăia un învăţăcel pe nume Gengsang Chu, care a fost singurul care a dobândit învăţăturile lui Laozi despre Dao. Omul plecase înspre Miazănoapte pentru a trăi în munţii Weilei. El şi-a îndepărtat acele slugi care făceau paradă de deşteptăciunea lor subţire şi pe acele servitoare care făceau caz de bunătatea lor, aşa că s-au aciuit pe lângă el numai cei simpli şi ignoranţi şi a păstrat ca servitoare numai femei lălâie şi şleampete. Trăind laolaltă vreme de trei ani, aceştia se înavuţiră bucurându-se cu toţii de recolte bune. Oamenii de prin partea muntelui prinseră a grăi astfel între ei: „La început eram tare nedumeriţi de venirea lui Gengsang Chu în ţinutul nostru. Acum ţinând socoteală de venitul de pe o zi, nu suntem încă oameni cu dare de mână, dar ţinând seama de venitul nostru anual, avem totuşi cu prisosinţă. Pesemne că omul acesta e un înţelept! De ce să nu-l omagiem, să-i ridicăm altare şi să-i construim un templu ca să-l cinstim ca pe- un cârmuitor?” Gengsang Chu, stând cu faţa spre Miazăzi, nu păru defel încântat la auzul unor asemenea vorbe, ceea ce-i nedumeri nevoie mare pe discipolii săi. Şi-atunci, Gensang Chu zise:

— De ce vă uitaţi aşa nedumeriţi la mine? Când primăvara creşte energia vitală Yang, toate plantele încep să încolţească, iar mai târziu la venirea toamnei, poamele prind a se coace. Oare primăvara şi toamna colindă în acest fel fără niciun motiv? Ele doar urmează Calea-Dao a cerului. Am auzit că omul desăvârşit trăieşte liniştit, ca un idol dintr-o casă modestă, iar norodul lăsat în voie, trăieşte în tihnă, urmând doar mersul firesc al vieţii. Oamenii mărunţi de prin partea locului şopteau astăzi pe furiş că vor să mă cinstească ca pe un înţelept între înţelepţi. Oare am ajuns un exemplu demn de urmat de către toată lumea? Aducându-mi aminte de cuvintele lui Laozi, nu m-am simţit bine.

Discipolii îi ziseră atunci:

— Maestre, nu-i aşa. Într-un pârâiaş obişnuit, un peşte uriaş abia îşi poate întoarce trupul, în schimb ţiparii şi peştişorii pot înota în voie; pe un deluşor înalt de opt picioare, o sălbăticiune uriaşă abia îşi poate piti trupul, pe când o vulpe vicleană îşi găseşte uşor un adăpost bun. Pe deasupra, dorinţa de a-i respecta pe înţelepţi, de a preţui oamenii capabili, de a promova binefacerile şi de a face milostenie sunt acte făptuite încă din vremea împăraţilor Yao şi Shun. De ce nu trebuie să facă lucru pe potrivă şi norodul din Weilei? Deci, dascăle, mai bine daţi-le ascultare!

Gengsangzi zise:

— Veniţi încoace tinerei! O fiară uriaşă, în a cărei gură poate încăpea chiar o căruţă, nu va putea scăpa de nenorocirea de a fi prinsă în capcană sau laţ dacă părăseşte codrii munţilor; un peşte uriaş care poate înghiţi o barcă, va fi necăjit de furnici dacă iese din vadul apei. De aceea, păsărilor şi jivinelor nu le pasă de înălţimea muntelui, la fel nici peştilor şi broaştelor ţestoase de adâncirea apei.

Cei care doresc ca trupul şi firea lor să rămână intacte şi corpul să le fie ascuns, nu ţin seamă cât de îndepărtată şi retrasă va fi sihăstria lor. De altfel, de ce merită cei doi împăraţi atâta admiraţie? Felul lor de a deosebi binele de rău, înţelepciunea de nerozie era asemănător cu a dăltui o gaură în zid ca să crească puricariţe, de a strânge şuviţe de păr ca să-le pieptene şi de a număra grăunţe de orez ca să gătească mâncare. Cum pot asemenea mici favoruri să mântuiască lumea? Alegerea celor virtuoşi va determina oamenii să se străduiască să-i înlăture pe unii de alţii, numirea celor înţelepţi va face oamenii să se înşele unii pe alţii. Aceste necugetate fapte nu vor aduce niciun folos oamenilor. Oamenii vor râvni cu zel la câştiguri, aşa că vor mai fi cazuri în care un fiu îşi omoară părintele sau un supus îşi asasinează stăpânitorul. Se vor isca jafuri ziua-n amiază-mare sau spargeri în toiul zilei. Vă spun eu: Marile tulburări îşi găsesc rădăcină în epoca împăraţilor Yao şi Shun şi au repercusiuni nefaste asupra posterităţii, asupra a o mie de generaţii. Chiar şi după o mie de generaţii vor mai exista oameni care se vor mânca unii pe alţii.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)