ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare-Capitolul XXII - Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte) 4

Capitolul XXII

Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte

8

În acest moment, Taiqing îl întrebă pe Wuqiong, zicând:

— Cunoşti Dao?

— Nu ştiu, răspunse Wuqiong.

Taiqing îi puse lui Wuwei aceeaşi întrebare:

— Cunoşti Dao?

— Dao-ul pe care-l cunoşti are calităţi deosebite?

— Da.

— Poţi enumera câteva din ele? Wuwei zise:

— Ştiu că Dao-ul poate fi onorat şi dezonorat şi că poate fi strâns şi împrăştiat. Astea-s calităţile Dao-ului pe care le cunosc.

Primind aceste răspunsuri, Taiqing se duse la Wushi şi-l întrebă:

— Wuqiong a spus că el nu ştie, iar Wuwei a zis că ştie ceva legat de Dao. Astfel stând lucrurile, cine are dreptate şi cine nu?

Wushi zise:

— De fapt, neştiinţa-i profundă, iar ştiinţa-i fără adâncime. Neştiinţa pătrunde-n esenţa Dao-ului, iar ştiinţa-i doar superficială.

În această clipă, uitându-se în sus, Taiqing scoase un oftat adânc şi spuse:

— Neştiinţa-i ştiinţă, iar ştiinţa-i neştiinţă. Cine ştie ştiinţa neştiinţei?

Wushi zise:

— Dao-ul nu poate fi auzit şi ce poate fi auzit nu-i Dao; Dao- ul nu poate fi văzut şi ce poate fi văzut nu-i Dao; Dao-ul nu poate fi grăit şi ce poate fi grăit nu-i Dao. Ştii că ce modelează forma e fără formă! Nu se cuvine să-i dai Dao-ului un nume.

Wushi zise:

— Cei care dau răspunuri când sunt întrebaţi despre Dao nu cunosc Dao. Cei care întreabă despre Dao nu vor simţi nici ei Dao-ul. Nu pune întrebări despre Dao şi întrebările despre Dao nu au răspunsuri. De întrebi despre ceea ce nu poate fi întrebat, întrebarea ta e inutilă; de răspunzi la întrebări ce nu pot primi răspuns, răspunsul tău e fără sens. Cei care dau răspunsuri fără sens la întrebări inutile nu scrutează universul dinafară, iar înlăuntru nu au cunoştinţa începutului dintâi, şi nu au capacitatea să treacă peste munţii Kunlun şi nici să rătăcească prin univers.

9

Guangyao îl întrebă pe Wuyou:

— Dascăle, tu exişti sau nu?

Întrucât nu primi răspuns la întrebare, se uită cu băgare de seamă la înfăţişarea lui Wuyou şi constată că acesta era inexistent. Toată ziulica s-a uitat la el, dar nu putea distinge nimic, l-a ascultat, dar nu putea auzi nimic şi l-a căutat pe dibuite, dar nu i se oprea mâna în nimic.

Guangyao zise:

— Asta-i ultima stare de fiinţare! Cine pe lume poate ajunge la o asemenea stare de fiinţare! Eu pot exista în inexistenţă, dar nu pot rămâne inexistent în inexistenţă. Ar fi ideal de-aş putea rămâne inexistent în existenţă, dar cum de pot ajunge la o astfel de stare de fiinţare?

10

Deşi atinsese vârsta de optzeci de ani, meşterul făuritor de halebarde din conacul marelui dregător de război, continua să trudească fără pic de defect. Mai marele peste oşti îi zise:

— Eşti îndemânatic ori înzestrat cu Dao? Meşterul faur răspunse:

— Am ţinut totdeauna mult la îndeletnicirea mea. Îmi plăcea să făuresc halebarde încă de la vârsta de douăzeci de ani. Nu m-a interesat nimic altceva şi nu scrutam nimic altceva decât făuritul halebardelor. Meşteşugul de a le făuri vine de la dezinteresul meu faţă de alte meserii, asta m-a ajutat să rămân iscusit vreme- ndelungată. Pe deasupra, există Dao-ul atotcuprinzător. Cine oare n-a tras foloase de pe urma Dao-ului!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)