ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare- Capitolul XXI - Tian Zifang) 4 Capitolul XXI

Tian Zifang

9

Vrând să-şi arate faţă de Bohun Wuren neîntrecuta iscusinţă în mânuirea arcului, Lie Yukou (Liezi, filosof din perioada Statelor Combatante — N.t.), îl întinse zdravăn. Mai înainte însă, aşeză pe cot un căuş vârfuit cu apă, îşi trase săgeţile una câte una drept la ţintă, fără ca vreo picătură de apă să salte din căuş. Iscusitul arcaş s-a ţinut în tot acest timp drept, părând o statuie de marmură.

Bohun Wuren îi zise iscusitului Lie Yukou:

— Bag de seamă că tragi la ţintă de dragul trasului, pare că e o ţintire cu gândul la un singur lucru, nu-i o aruncare a săgeţii cu mintea împrăştiată, dar mă întreb, dacă ne-am urca amândoi pe un vârf de munte, călcând pe-o stâncă periculoasă, la marginea unui hău adânc de o sută de ren, de-acolo ai mai putea să tragi cu aceeaşi măiestrie?

Lie Yukou n-avu încotro şi-l însoţi pe Wuren. Ajunşi pe vârful muntelui, Wuren păşi spre stânca periculoasă şi se opri pe marginea hăului adânc de o sută de ren. Se întoarse cu spatele spre prăpastie şi întinzând un picior în gol şi împreunându-şi mâinile în chip de plecăciune în faţa lui Yukou, îl pofti pe acesta să păşească înainte. Acestuia însă îi îngheţase bărbăţia de frică şi se târî înapoi pe brânci, cu lacrimile şiroindu-i pe obraz şi ajungându-i până la călcâie.

Bohun Wuren îi spuse:

— Omul desăvârşit scrutează înălţimile cerului albastru şi îşi afundă privirile până la Izvoarele Galbene (iadul — N.t.) în adâncurile pământului, rătăceşte în voie în Ba Ji (ideogramele chinezeşti pentru cele opt limite, adică în cele mai îndepărtate ţinuturi — N.t.) fără a-şi schimba expresia feţei. Iar tu, păleşti de spaimă într-un loc periculos şi nici nu îndrăzneşti a privi spre albastrul cerului senin, aşa că nu vei putea lesne nimeri la ţintă!

10

Jianwu îl întrebă pe Sun Shu’ao:

— Ai fost de trei ori numit întâiul dregător al ţării, dar nu te-ai arătat în culmea fericirii. De trei ori ai fost înlăturat din funcţie, dar nu te-ai simţit amărât. La început m-am îndoit că aşa era cu tine, acum văd însă că arăţi între sprâncene atât de nepăsător şi vioi. Ce ţi-a trecut prin minte?

Sun Shu’ao zise:

— Oare am eu ceva de neîntrecut! Cred că numirea nu poate fi refuzată şi înlăturarea nu poate fi evitată. După mine, dobândirea cinului şi pierderea acestuia nu depind de mine. De aceea nu m-am simţit abătut când l-am pierdut. Ce am eu fără asemănare comparativ cu alţii! Pe deasupra, nu ştiu dacă gloria stă într-o slujbă sau în ceea ce sunt eu. Dacă rezidă într-o slujbă, ea nu are nimic de-a face cu mine. Dacă gloria stă în persoana mea, atunci n-are nimic de-a face cu slujba. Am ajuns în culmea fericirii, privind în tihnă de jur împrejurul meu. De unde mai am răgaz să-mi stea capul la onoarea şi umilinţa omului în astă lume!

Auzind cele spuse, Zhongni zise:

— În vechime, pe Zhenren (omul care a pătruns Calea-Dao) nu-l putea convinge omul înţelept, nu-l putea ademeni femeia frumoasă, tâlharul nu-l putea jefui şi nici chiar împăraţii Fuxi şi Galben nu puteau fi în relaţii strânse cu el. Viaţa şi moartea, oricât de importante ar fi ele, nu-l puteau afecta, nemaivorbind de fleacuri ca rangul şi leafa! Spiritul lui rătăcea peste munţi fără nicio piedică, el nu se îneca când intra într-un hău, nu se simţea abătut când trăia în umilinţă. Spiritul lui umplea cerul şi pământul şi cu cât oferea altora mai mult, cu atât avea el mai mult.

11

Regele din Chu şedea alături de domnitorul ţării Fan. După ceva vreme, slujitorii regelui din Chu îi aduseseră de trei ori de veste regelui că ţărişoara Fan a pierit.

Domnitorul Fan zise:

— Pieirea ţării Fan nu-i de ajuns să ducă la stingerea mea pe veci. Dacă pieirea statului Fan nu poate duce la prăpădirea mea, atunci nici fiinţa statului Chu nu-i de-ajuns pentru existenţa acestuia. De aici se vede, statul Fan nu cunoscuse încă pieirea, iar statul Chu nu cunoscuse nici el fiinţarea.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

（Sursa fotografiei: https://www.cfp.cn/)