ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXIV- Xu Wugui) 5

Capitolul XXIV

Xu Wugui

9

Plutind pe fluviu, domnitorul din Wu hotărî la o vreme să urce dealul maimuţelor. Cete-cete de macaci simţiseră că se apropie paşi de om şi, curprinse de spaimă, o rupseră la fugă şi se pitiră îndată în tufişuri. Una dintre ele, mai încrezută, rămase pe-afară, continuând să se zbenguie, arătându-şi neîntrecuta sprinteneală. Domnitorul Wu o zări şi ţintind-o trase cu arcul spre ea. Maimuţa, prinse sprintenă săgeata, ca-ntr-un joc de copii. Neaşteptându-se la aşa ceva, domnitorul porunci însoţitorilor săi să ţintească toţi deodată spre neobrăzata vietate, drept urmare, maimuţa căzu răpusă de săgeţi.

Domnitorul se întoarse spre prietenul său, Yan Buyi, şi-i zise:

— Această maimuţă a fost omorâtă, pentru că şi-a arătat ostentativ iscusinţa şi m-a dispreţuit cu sprinteneala sa. Asta să-ţi fie de învăţătură. Nu căuta să-ţi arăţi aroganţa în faţa lumii!

Yan Buyi se întoarse acasă şi în încercarea de a se descotorosi de aroganţa sa, deveni învăţăcelul lui Dong Wu. El se lepădă de plăceri şi se feri de renume, iar după trei luni de studii, tot poporul îl ridică în slăvi.

10

Când intră Yan Chengzi, Nanbo Ziqi şedea rezemat de masa sa şi ofta privind în sus. Văzându-l aşa, acesta îi zise:

— Domnule, eşti un om excepţional. Poţi face ca trupu-ţi să pară într-adevăr ca un schelet uscat şi inima să-ţi pară ca cenuşa stinsă?

Nanbo Ziqi zise:

— Eram obişnuit să trăiesc în peşteră, pe munte. În acea vreme, Tian He, ducele din Qi, mi-a făcut o vizită, iar după aceea a fost felicitat de trei ori de poporul din Qi. Trebuie să-mi fi câştigat faima, de-aia a ajuns să mă cunoască şi probabil faima mea trebuie să se fi răspândit, de-aia a putut face negoţ cu faima mea. Dacă nu mi-aş fi câştigat dinainte faima, cum ar fi putut s-o cunoască? Dacă faima mea nu s-ar fi răspândit, cum ar mai fi venit să profite de ea? Vai! îi întristez eu pe cei care şi-au pierdut firea, îi mai întristez şi pe cei care îi întristează pe alţii şi mai întristez şi întristarea care întristează oamenii! De atunci, mă depărtez zi de zi de lumea vulgară!

11

Regele Chu îi oferi un ospăt lui Zhongni (Confucius) sosit în statul Chu. Cuparul Sun Shu’ao stătea alături de ei, iar Shinan Yiliao turnă vin în potir pentru libaţie, zicând:

— Omul din vechime rostea câteva vorbe la o asemenea ocazie!

Confucius zise:

— Am auzit şi eu spunându-se vorbe fără vorbe. N-am încercat să zic niciodată aşa ceva, dar acum m-oi folosi de această ocazie să spun ceva. Shinan Yiliao a împăcat două familii aflate în duşmănie doar jonglând cu bilele; Sun Shu’ao a oprit o tentativă de război a statului Chu dormind fără nicio grijă şi fluturând din evantaiul de pene. Doresc eu oare să-mi păzesc gura?

Shinan Yiliao şi Sun Shu’ao au practicat Dao-ul fără a zice niciun cuvinţel. Ceea ce a spus Confucius se numeşte dezbatere fără a rosti vreo vorbă. De aceea, virtutea rezidă în armonie cu Dao şi vorbirea se opreşte la ceea ce-i incomprehensibil, aşa că noi am ajuns pe culme. Întrucât virtutea nu poate fi egală cu armonia cu Dao, nu se poate dezbate ceea ce-i încomprehensibil. A lămuri lucrurile aşa cum fac confucianişti şi moişti va crea confuzie. Marea nu respinge apele care se revarsă în ea dinspre răsărit, aşa că-i mare de tot. Înţeleptul îmbrăţişează cerul şi pământul şi face favoruri Lumii subcereşti, dar poporul nu ştie cine-i el. De aceea, viu, el nu deţine vreun rang şi, mort, nu primeşte vreun titlu postum; el nu adună averi şi nu-şi făureşte faimă. Un asemenea om se numeşte omul cel veşnic. Un câine nu-i socotit bun doar pentru că-i priceput la lătrat, un om nu se socoate înţelept numai pentru că-i bun de gură, cu atât mai puţin va fi socotit un om şi jumătate! Cel care se socoate mare nu va ajunge mare, cu atât mai puţin virtuos! Nimic nu-i mai mare decât cerul şi pământul, ce să- şi mai dorească cerul şi pământul? Cu toate acestea, ele sunt mari de tot. Cel care cunoaşte măreţia în acest sens nu va căuta nimic, nu va pierde nimic şi nu va lepăda nimic. El nu-şi va schimba firea din pricina lucrurilor din afara trupului său, ci va reveni la firea sa care-i inepuizabilă. De asemenea, va urma cursul firesc al evenimentelor şi nu va cunoaşte pieirea, asta-i adevărata fire a omului mare!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)