ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare-Capitolul XXII - Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte) 5

Capitolul XXII

Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte

11

Ran Qiu îl întrebă pe Zhongni (Confucius), zicând:

— Este cu putinţă să ştim ce era pe când încă nu existau nici cer, nici pământ?

Zhongni zise:

— Da. Aşa cum era în trecut, aşa-i şi în prezent.

Nesatisfăcut de răspuns, Ran Qiu reveni a doua zi la dascălul său şi-i zise:

— Ieri am întrebat: „Este cu putinţă să ştim ce era pe când încă nu exista nici cer, nici pământ?” şi domnia-ta ai spus că „Da. Aşa cum era în trecut, aşa-i şi în prezent.” Ieri credeam că m-am lămurit, dar azi sunt confuz din nou. Îngăduie-mi să te întreb, de ce oare!

Zhongni zise:

— Ieri erai lămurit pentru că sufletul tău prinsese sensul cuvintelor mele. Azi eşti confuz pentru că încerci să le afli înţelesul. De altfel nu există nici trecut, nici prezent, nici început, nici sfârşit. E cu putinţă să ai fii şi nepoţi până în momentul în care îi ai într- adevăr?

Ran Qiu nu răspunse şi Zhongni continuă:

— Asta e tot. Nu trebuie să dai un răspuns. Nu putem da naştere la moarte de dragul vieţii şi nici nu putem stinge o viaţă de dragul morţii. Viaţa şi moartea aşteaptă una după alta? Ele sunt un tot întreg. Oare exista ceva până în momentul în care au luat fiinţă cerul şi pământul? Ziditorul lucrurilor nu-i un lucru. Nu era nimic până s-a zămislit totul. Totul izvodeşte din Dao. După apariţia lucrurilor, viaţa şi moartea nu mai cunosc capăt, ele luând Dao- ul drept exemplu. Tot astfel dragostea înţeleptului pentru om nu cunoaşte nicicând capăt, ea tot luând Dao-ul drept exemplu.

12

Yan Yuan îl întrebă pe Zhongni, zicând:

— Dascăle, te-am auzit odată spunând că: „N-ai pe cine să conduci şi n-ai pe cine să întâmpini!” Pot să-ntreb care era cauza acestei afirmaţii?

Zhongni zise:

— Oamenii din vechime se schimbau pe din afară, dar nu pe dinăuntru. Oamenii de astăzi se schimbă înlăuntrul lor, dar nu pe din afară. Oamenii se schimbă odată cu schimbarea tuturor lucrurilor, dar sufletul lor lăuntric rămâne neschimbat. Ce anume să fie schimbat, ce să nu fie schimbat şi ce contravine altor lucruri, în fapt. La schimbare trebuie luat parte în mod adecvat. Regele Shiwei avea o crescătorie de animale, Împăratul Galben avea o grădină de zarzavat, împăratul Shun îşi avea palatul, iar regii Tang şi Wu îşi aveau casele. Oameni aleşi cum sunt confucianiştii şi moiştii (adepţi ai şcolii lui Mozi — N.t.) se ponegreau unii pe alţii în încercarea de a lămuri ce era corect şi ce era greşit, dar mai înverşunaţi şi mai abitir se arată oamenii de astăzi în aceleaşi încercări! Înţelepţii au legătură cu astfel de lucruri fără a le vătăma. Întrucât ei nu vatămă lucrurile, acestea nu-i rănesc la rândul lor. Numai cei care nu vatămă pe alţii vor putea fi conduşi şi-i vor întâmpina pe alţii. Munţii şi pădurile, dealurile şi câmpiile mă- nveselesc şi mă-ncântă! Bucuria nici nu a trecut că a şi venit în urmă-i tristeţea. Nu pot împiedica bucuria şi tristeţea să-mi vină înainte şi nici nu ştiu să le reţin să nu plece fără urmă. E trist că oamenii de rând nu sunt decât nişte călători întâmpinaţi de lucruri ce există doar în afara corpului! Oamenii ştiu doar peste ce au dat şi nu ştiu acel ceva de care n-au dat cu ochii. Ei pot făptui ce le stă în putinţă şi nu pot făptui ce-i peste puterile lor. Ei nu se pot feri de ceea ce nu sunt capabili să ştie şi de ceea ce-i peste puterile lor. Nu-i tristă zbaterea oamenilor de a încerca să se ferească de ceea ce-i imposibil de evitat! Vorbirea desăvârşită e lipsă de vorbire; acţiunea desăvârşită e lipsă de acţiune. Cât de superficială e încercarea de a-ţi egala ştiinţa proprie cu Ştiinţa!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)