ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare-Capitolul XXII - Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte) 3

Capitolul XXII

Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte

6

Dongguozi îl întrebă pe Zhuangzi, zicând:

— Unde se află de fapt aşa-numitul Dao? Zhuangzi răspunse:

— Poate fi găsit oriunde. Dongguozi zise:

— Arată-mi, rogu-te, un loc. Zhuangzi răspunse:

— Se găseşte în furnici.

— Cum se face că se află într-un asemenea loc neînsemnat?

— Se află şi în iarba fragedă.

— Cum se face că se află într-un loc şi mai umil?

— Se află în grămezile de ţigle şi cărămizi.

— Cum se face că se află într-un loc tot mai neînsemnat?

— Se găseşte în excremente.

Dongguozi rămase tăcut, Zhuangzi zise:

— Întrebarea ta nu atinge esenţa lucrului. Când Huo, un supraveghetor de piaţă, l-a întrebat pe măcelar cum se poate verifica cât de bine făcut e porcul doar apăsându-l cu piciorul, acesta i-a răspuns că cu cât se afundă piciorul mai adânc în grăsime, cu atât mai gras e porcul. Nu trebuie să încerci să afli Dao-ul într-un loc anume, căci nimic pe lume nu poate rămâne în afara Dao-ului. Aşa e Dao-ul Suprem, tot aşa sunt cele mai mari cuvinte. Cuvintele zhou (peste tot), bian (oriunde) şi xian (atotcuprinzător) sunt trei termeni diferiţi, dar au acelaşi înţeles. Toate trei se referă la unul şi acelaşi sens.

Să încercăm să rătăcim alături în Palatul Neantului, să discutăm pe cale sintetică în spaţiul neguros şi nemărginit! Să încercăm să stăm laolaltă cu Nonacţiunea! Să fim detaşaţi şi calmi! Să fim impasibili şi tihniţi! Să păstrăm armonia şi să ne lăsăm împăcaţi, pe braţul tihnei! Sufletul mi-l simt în Neant. N-am încotro să mă duc şi nici nu ştiu unde să ajung, trec încolo şi încoace fără să ştiu unde m-oi opri, călătoresc de colo până colo fără să ştiu unde-i capăt. Păşesc înainte şi înapoi în nemărginirea uitării. Oamenii dăruiţi cu har, care pătrund chiar şi în această nemărginire, n-au cum să cunoască cât de departe se-ntinde universul. Nu-i hotar între Dao-ul care făureşte totul şi lucrurile înseşi. Există însă un hotar între lucruri, în fapt hotarul între lucruri particulare. Un hotar fără hotar înseamnă că niciun hotar nu-i un hotar absolut. Oamenii vorbesc despre plinătate şi goliciune, despre declin şi prăbuşire. Dao-ul face lucrurile să fie pline sau goale, dar ele nu-s de fapt pline şi goale. Dao-ul face lucrurile să treacă prin declin şi prăbuşire, dar ele nu se află chiar în declin şi prăbuşire. Dao-ul face lucrurile să se înceapă şi să se sfârşească, dar ele nu se încep şi nici nu se sfârşesc. Dao-ul face lucrurile să se adune sau să se împrăştie, dar ele nu se adună şi nici nu se împrăştie.

7

E Hegan şi Shennong învăţau despre Dao de la bătrânul Longji. Într-o bună zi Shennong moţăia, în plină amiază, rezemat de masă, iar odaia avea uşa deschisă. Tocmai atunci E Hegan îi calcă pragul şi intrând pe neaşteptate zise:

— S-a prăpădit bătrânul Longji!

Shennong se ridică în picioare brusc, sprijinindu-se de toiag pe care-l aruncă apoi, strigă şi zise zâmbind:

— Dascălul meu ştia că trăind izolat de lume am cunoştinţe limitate şi o minte rătăcită. Acum şi-a dat sufletul, lăsându-mă în părăsire. S-a dus! Nu şi-a lăsat nici măcar cuvintele de înţelepciune înainte de a se stinge pe veci, ce jale!

La auzul acestor cuvinte, Yan Gangdiao zise:

— Toţi oamenii aleşi din Lumea subcerească s-au bizuit pe Dao. Acum, bătrânul Longji, care nu a dobândit nici măcar o zece miime din firicelul de păr de toamnă privind cunoaşterea Dao-ului, a ştiut pe patul de moarte că trebuia să-şi păstreze nedestăinuite cuvintele de aur. Şi mai dihai face astfel un om care întruchipează Dao-ul! Când priveşti la Dao, nu-i vezi forma; de-ţi ţii la el urechea nu-i auzi glasul. Cei care vorbesc mult despre Dao, se referă la el ca la ceva nebulos şi obscur, dar tot ce spun ei despre Dao nu-i defel Dao.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)