ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare-Capitolul XXII - Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte) 2

Capitolul XXII

Înţelepciunea Rătăcind în Miazănoapte

3

Nieque îl întrebă pe Beiyi despre Dao. Beiyi îi zise:

— Ţine-te drept, aţinteşte-ţi privirile şi vei avea parte de armonia naturală, iar puterea magică va sălăşlui în inima ta. Virtutea va veni aproape de tine şi Dao-ul se va prinde tovarăş cu tine. Astfel ochii tăi candizi şi puri, aidoma unui viţeluş nou născut, nu vor căuta rutina.

Beiyi nici nu isprăvise aste vorbe că Nieque şi căzu în braţele somnului. Încântat de asta, Beiyi plecă fredonând:

— Trupu-i e ca un schelet uscat, Ca cenuşa stinsă-i sufletu-i curat,

Priceput la Dao, prejudecată nu are, Lipsit de griji, zăpăcit pare,

Fără intenţie, fără plănuire.

Ce fel de om poate fi dintr-aşa fire.

4

Împăratul Shun îl întrebă pe primul său sfetnic:

— Dao-ul poate fi dobândit şi stăpânit? Primul dregător îi răspunse:

— N-ai în stăpânire nici propriul tău trup, cum să poţi atunci dobândi şi stăpâni Dao-ul?

Împăratul Shun întrebă din nou:

— Dacă nu-mi stăpânesc trupul, atunci cine-l stăpâneşte oare? Primul sfetnic zise:

— Cerul şi pământul te-au înzestrat cu acest trup. Nici viaţa nu ţi-e în a ta stăpânire, ea fiind o formă zămislită şi dăruită de cer şi pământ. Nici urmaşii tăi nu-ţi aparţin, căci ei vor fi metamorfoze dăruite de cer şi pământ. De aceea nu ştii pe unde călătoreşti şi pe unde sălăşuieşti şi nici nu ştii ce gust are mâncarea ta, toate astea fiind o simplă mişcare a energiei vitale între cer şi pământ. Cum crezi că poţi să-ţi faci singur rost de ele şi să le posezi!

5

Confucius îl întrebă pe Laozi, zicând:

— Azi avem oleacă de răgaz, îngăduie-mi să te întreb ce-i de fapt Dao-ul suprem.

Laozi zise:

— Întâi să ţii post şi să ajungi la starea de relaxare şi-apoi să-ţi descarci inima, să-ţi purifici sufletul şi să te lepezi de deşteptăciune! Dao-ul e profund şi e anevoie să-l descriu în cuvinte, aşa că am să- ţi vorbesc în puţine cuvinte despre Dao.

Strălucirea izvodeşte din obscuritate, vizibilul din invizibil, spiritul din Dao, forma şi firea din energia Dao-ului, iar toate lucrurile sunt zămislite fiecare cu formă şi înfăţişare proprie. Toate creaturile cu nouă orificii în trup sunt vivipare şi toate făpturile cu opt deschizături sunt ovipare. Viaţa vine fără urmă şi se duce în spaţiul fără de margini, din goluri se naşte şi în goluri se întoarce şi unde-ajunge nu-i hotar. Cei care acţionează în acest chip vor avea patru membre robuste, cugetări pătrunzătoare, urechile şi ochii ascuţiţi, mintea fără osteneală şi purtarea deschisă şi nestingherită. Cerul nu ar fi atât de adânc şi înalt, dacă n-ar urma Dao-ul; pământul nu ar fi atât de întins şi mare de nu ar urma şi el Dao- ul; soarele şi luna nu s-ar putea mişca de nu ar urma şi ele Dao-ul.

Cele zece mii de lucruri din lume nu ar putea înflori de nu ar urma şi ele Dao-ul. Acesta e felul în care lucrează Dao-ul.

De altminteri, un om cult nu-i în mod necesar erudit, şi un om elocvent nu-i în mod necesar inteligent—aşa judecă omul desăvârşit. Nu se sporeşte ceea ce s-a sporit şi nu se micşorează ceea ce s-a micşorat—ăsta-i principiul respectat de înţelepţi. Fără fund ca marea, înalt şi falnic ca muntele, Dao-ul vede-n capăt începutul şi îmbrăţişează fără epuizare toate lucrurile din lume. Oamenii instruiţi vorbesc de veacuri în mod superficial despre Dao! Toate lucrurile vin continuu aproape de Dao. Aşa lucrează Dao-ul!

Oamenii care trăiesc în Câmpiile Centrale ale ţării nu înclină nici spre Yin, nici spre Yang, ei sălăşluind între cer şi pământ. Deocamdată par a fi oameni, dar se vor întoarce la originea lor. Din punct de vedere al originii, naşterea omului e de fapt o închegare a energiei vitale. Cu toate că sunt oameni care trăiesc o viaţă lungă şi oameni care au parte de o moarte prematură, viaţa omului nu dăinuie decât o clipită. Mai merită să decidem cine a avut dreptate, împăratul Yao sau regele Jie! Fructele şi pepenii se deosebesc între ele, dar împărtăşesc acelaşi mod de creştere. Relaţiile între oameni sunt complicate, dar acestea pot fi tratate în funcţie de vârstă. Înţelepţii nu vor încălca relaţiile dintre oameni, nici nu vor stărui asupra experienţei din trecut. A te adapta la împrejurări înseamnă a te conforma virtuţii, iar a te acomoda împrejurărilor înseamnă a te conforma Dao-ului. Acesta e modul în care creşte puterea imperială şi se ridică puterea regală.

Viaţa unui om între cer şi pământ e de scurtă durată, precum trecerea unui mânz alb ( metaforă pentru raza de soare — N.t.) printr-o fisură, trecere ce are loc într-o clipită. Toate lucrurile vin pe lume pline de vigoare; în curgere firească, şi tot aşa totul se întoarce în ţărână. Totul ia fiinţă în procesul schimbării continue şi tot în cursul schimbării se întoarce pământul în pământ. Vietăţile se-ntristează în prezenţa morţii şi tot în faţa acesteia oamenii simt o mâhnire nespusă. Cu toate astea, moartea nu-i decât o descotorosire şi o scăpare de lanţul sclaviei impuse de natură. Printr-o transformare şi schimbare năprasnică, sufletul dispare fără de urmă şi trupu-l urmează, acest proces nu e decât o măreaţă întoarcere la natură. Cel fără formă capătă formă şi forma la rândul ei devine informă, fapt cunoscut de oamenii de rând şi nu-i un adevăr căutat de cei care au dobândit Dao-ul. Acest proces e de fapt un subiect de discuţie printre oamenii obişnuiţi. Cei care au căpătat Dao-ul nu discută despre Dao, iar cei care pălăvrăgesc despre Dao nu-l vor dobândi. Nu vei da peste Dao căutând prin spaţiul luminos, aşa că e mai bine să păstrezi tăcerea decât să dezbaţi acest subiect. Dao- ul nu poate fi auzit prin slobozirea de cuvinte, aşa că mai degrabă astupă-ţi urechile decât să asculţi vorbindu-se despre el. Asta se cheamă adevărată stăpânire a Dao-ului.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)