ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXV- Xu Wugui) 3

Capitolul XXV

Peng Zeyang

5

În drum spre statul Chu, Confucius a tras la un han care avea şi o cârciumă, unde se servea vin din orez. Vecinul hangiului, nevasta acestuia, copiii lor şi fetele ce lucrau în casă au urcat pe acoperişul casei ca să arunce o privire suitei lui Confucius. Zilu întrebă:

— Ce fac acolo droaia aia de oameni? Confucius zise:

— Ei sunt servitorii unui înţelept. Înţeleptul se piteşte printre oamenii de rând şi se ascunde între gospodăriile ţărăneşti. Faima sa a pierit din lume, dar aspiraţiile sale sunt nobile şi inepuizabile; deşi buzele-i rămân întredeschise, inima în piept îi e mută. El acţionează contrar convenţiilor lumeşti, nu voieşte să se potrivească oamenilor de rând şi nici nu se prinde tovarăş cu aceştia. El este de fapt un sihastru, acesta e Shinan Yiliao?

Zilu ceru să-l poftească, dar Confucius îi zise:

Lasă! El ştie că îl cunosc foarte bine şi că am venit aici, în statul Chu. El crede că îl voi chema în numele domnitorului Chu, deoarece el crede că sunt un linguşitor. Întrucât îi e ruşine să asculte vorbele unui linguşitor, cum ar putea să vină să mă vadă el însuşi? Ce te face să crezi că îl vei mai găsi acolo?

Când Zilu se duse să-l vadă, casa îi era într-adevăr goală.

6

Păzitorul de graniţă Changwuzi îi spuse lui Zilu:

— Nu fii nechibzuit când ai în grijă problemele administrării ţării, nu fii nesăbuit în cârmuirea poporului. Într-un an am cultivat şi am arat pământul cu nechibzuinţă, drept pentru care am fost răsplătit cu o recoltă proastă. Am plivit de mântuială straturile de buruieni, drept pentru care am fost răsplătit cu puţine roade. Anul următor, mi-am schimbat modul de îngrijire a culturilor, astfel am arat adânc şi am prăşit minuţios, drept urmare am strâns o recoltă bogată, aşa că am putut mânca pe săturate tot anul.

Auzind cele spuse, Zhuangzi zise:

— Oamenii fac adesea cum a descris păzitorul de graniţă, când e vorba de îngrijirea formei lor fizice şi cultivarea propriului spirit. Ei fug din natură, se abat de la firea lor înnăscută, îşi distrug simţămintele fireşti, îşi pierd spiritul şi urmează convenţiile lumeşti. De aceea, dragostea şi ura celor care sunt nechibzuiţi faţă de natura lor înnăscută, vor creşte ca buruienile şi vor stăvili natura lor înnăscută. La început, dragostea şi ura le vor satisface forma fizică, însă le vor afecta treptat natura lor înnăscută. În cele din urmă, aceşti oameni vor putrezi din cap până-n picioare cu infl aţii şi ulcere, vor suferi de febra interioară şi excreta urina plină de puroi.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)