​ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXIV- Xu Wugui) 3

Capitolul XXIV

Xu Wugui

5

Un sfetnic înţelept e nefericit când nu are un bun prilej să-şi arate toată cugetarea sacră; un cărturar elocvent nu se simte fericit când nu găseşte şansa de a-şi dovedi elocinţa; un cărturar meticulos nu se simte fericit când nu are ocazia bună de a căuta nod în papură. Toţi aceştia sunt îngrădiţi de lucruri din afara noastră.

Cei care caută să atragă atenţia lumii se pun în slujba Curţii; cei care diriguiesc poporul caută cinuri acoperite de glorie; cei care sunt de o rară energie se laudă cu înfruntarea greutăţilor şi pericolelor; cei care dau dovadă de vitejie se aruncă în primejdie în faţa năpastei; cei care poartă armură găsesc plăcere în bătălii; cei care deţin funcţii oficiale aplică legi şi rânduieli; cei care practică rituri au grijă de aparenţe; cei care promovează omenia şi dreptatea pun preţ pe relaţii. Plugarii nu se vor simţi în largul lor dacă nu ară pământul şi nu plivesc straturile de buruieni; negustorii se vor simţi neliniştiţi dacă nu fac negoţ în târguri. Oamenii de rând nu vor fi socotiţi harnici dacă nu sunt prinşi cu îndeletnicirea lor din zori şi până în seară; meşteşugarii nu vor fi plini de energie dacă nu sunt meşteri la mânuirea uneltelor lor. Cei care sunt lacomi se vor îngrijora dacă nu strâng şi acumulează avuţii îndestulate; cei care sunt ambiţioşi se vor întrista dacă poziţia lor nu-i destul de înaltă; cei care sunt lacomi şi ambiţioşi vor găsi încântare în neorânduială. Ei vor profita de orice prilej care le vine în cale. Asta-i la fel de sigur ca schimbarea sezoanelor; nimic nu-i va schimba. Lăsându- şi trupul în eterna alergare şi pierzându-şi firea, ei se afundă în ispitirea tuturor lucrurilor şi toată viaţa nu se vor întoarce de pe calea alergării eterne. Jale mare!

6

Zhuangzi zise:

— Dacă îl socotim priceput la tragerea cu arcul pe un arcaş care fără să ochească îşi atinge din întâmplare ţinta, atunci toţi oamenii din Lumea subcerească sunt arcaşi pricepuţi ca ţintaşul Yi, putem spune asta?

Huizi zise:

— Da, putem. Zhuangzi zise:

— În Lumea subcerească nu există un criteriu just îndeobşte recunoscut, dar toată lumea recunoaşte fiecare după criteriul propriu ca a fi corect, atunci ei toţi sunt înţelepţi ca împăratul Yao, putem afirma astfel?

Huizi zise:

— Da, putem. Zhuangzi zise:

— Atunci cele patru şcoli de gândire: confucianistă, moistă, yangistă şi gongsunistă, la care se adaugă cea a ta, din aceste cinci şcoli, care e la urma urmei cea corectă? Sau toate sunt ca şcoala lui Lu Shui din prima perioadă a dinastiei Zhou? Un discipol al lui Lu Shui a zis astfel: „Eu am dobândit Dao de la tine şi pot găti cu o singură oală mâncare în timpul iernii, iar în timpul verii pot face gheaţă.” Lu Shui îi răspunse: „Asta nu înseamnă altceva decât a atrage lucruri cu principiul Yang cu ajutorul lucrurilor pline de forţa Yang şi a atrage lucruri cu principiul Yin cu ajutorul lucrurilor pline de principiul Yin, asta nu-i învăţătura promovată de mine. Am să-ţi spun principiul enunţat de mine.” După aceea, în faţa lumii el a reglat ţiterele sale, aşezând una în sală şi cealaltă în camera interioară, şi apoi scoase dintr-o ţiteră nota gong (una din cele cinci note în gama muzicală din China antică — N.t.) şi îi ţinu isonul cu aceeaşi notă cealaltă ţiteră, pe urmă scoase din acea ţiteră nota jiao (Ibidem) şi această din urmă ţiteră îi ţinu isonul tot cu nota jiao, asta din pricină că cele două ţitere au acelaşi temperament. Dacă oricare coardă îşi schimba tonul, atunci cele cinci note nu se mai pot armoniza. Când cânţi la ţiteră, vibrează toate cele 25 de strune, dar ele nu vor slobozi sunete diferite, şi atunci eşti un maestru al muzicii. Or tu, eşti asemănător cu asta?

Huizi zise:

— Astăzi cele patru şcoli sunt antrenate într-o dezbatere cu mine. Ei se învinovăţesc unul pe altul în vorbe şi înăbuşă opiniile părţii adverse fiecare folosindu-se de reputaţia sa, niciunul nu socoate a fi greşit vreodată, atunci ce se va întâmpla?

Zhuangzi zise:

— Un om din statul Qi şi-a trimis fiul în statul Song să slujească drept portarul unei case ca un om invalid. Acest om obţinu un clopoţel cu gâtul lung şi-l înveli bine de teamă că clopoţelul s-ar sparge. Plecă omul cu clopoţelul să-l caute pe fiul său părăsit de acasă, dar nu ieşi din sat, şi asta contravine cam mult practicii uzuale! Un om din statul Chu care aciua în casa altora se certă cu portarul casei şi, în miezul nopţii, când nu mai era ţipenie de om, ieşi din casă şi se încăieră cu un luntraş cu care se duşmăni straşnic chiar înainte de a ridica ancora.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)