Odată, pe când se întorcea de la câmp, un plugar întâlni pe drum un tigru fioros, care se năpusti asupra sa, gata, gata să-l înşface. Ţăranului îi pieri piuitul de frică. Se dădu câţiva paşi înapoi şi prinse să se roage de tigru: - Nu mă mânca, tigrule!
Se spune că în istoria Chinei, spre secolul al VI-lea, e.n. era un pictor pe nume Zhang Sengyou, foarte cunoscut prin dragonii pe care-i făcea.
În perioada dinastiei Song (960 – 1279), din istoria Chinei, era un magistrat de ţinut pe numele Tian Deng.
Kong Zi, sau Confucius după cum îi spun europenii, era un înţelept, dar modest. Dacă se întâmpla să nu ştie vreun lucru, nu se sfia să-i întrebe pe alţii, oricine ar fi fost.
Lian Po a fost un strateg cunoscut al statului Zhao din epoca Statelor Combatante din China, din secolul 3 înaintea erei noastre. El se bucura de o poziţie foarte importantă în statul Zhao pentru că săvârşise multe fapte merituoase.
În China există un proverb care sună aşa "Cine face rău altora, se pedepseşte singur". Acest proverb seamănă foarte mult cu proverbul românesc "Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea". Vă prezentăm acum povestea acestui proverb chinezesc.
Filozoful Confucius, care a trăit în secolul 6 înaintea erei noastre a fost unul dintre marii ideologi şi educatori din istoria Chinei. Şcoala confucianistă a devenit ulterior cea mai importantă parte componentă a culturii chineze.
Între secolele 5 şi 3 înaintea erei noastre a fost Epoca Statelor Combatante din China. Atunci, câteva zeci de principate duceau războaie în lanţ pentru acapararea teritoriilor. În vârtejul războaielor s-au remarcat numeroşi ideologi şi strategi talentaţi, dintre care îl amintim pe Sun Bin din statul Qi, un strateg cunoscut în istoria Chinei.
La începutul secolului al IV-lea e.n., în urma destrămării puterii centralizate, pe teritoriul de astăzi al Chinei au apărut două state. În sud, Jin de Est, cu capitala la Jiankang (azi, Nanjing), iar în nord, Qianqin, cu capitala la Chang’an (azi, Xi’an).
În preajma secolului al II-lea e.n., pe teritoriul Chinei de astăzi erau trei state principale, Wei, Shu şi Wu, aflate în permanenţă în conflicte militare. Zhuge Liang era comandantul-şef al armatei statului Shu.
În cronologia războaielor din istoria Chinei, nici una dintre bătălii nu a fost atât de faimoasă ca cea de la Chibi.
Un proverb chinezesc spune: „Un grup de lei condus de o oaie nu poate învinge o turmă de oi condusă de un leu.” Aceste cuvinte demonstrează rolul important jucat de comandant în timpul războiului.
În anul 206 î.e.n., se stingea imperiul Qin, primul stat unificat din perioada feudală a Chinei. Două armate puternice din acea vreme, una condusă de Xiang Yu din ţinutul Chu de Vest şi cealaltă de Liu Bang, suveran al statului Han, au purtat un război de aproape cinci ani pentru puterea întregii ţări. În aceste lupte, generalul Han Xin al statului Han şi-a demonstrate capacitatea de comandant militar excepţional.
În anul 221 î.e.n., a fost constituit imperiul Qin, primul stat feudal unificat din istoria Chinei. Sub dominaţia cruntă a suveranului, populaţia o ducea din ce în ce mai rău. De aceea, au izbucnit mai multe răscoale populare, una dintre acestea fiind condusă de generalul Xiang Yu din Chu şi alta de Liu Bang, un demnitar din Qin.
Tot în Perioada Statelor Combatante, Wu şi Chu au purtat zece războaie ample pentru supremaţie, între anii 584-514 î.e.n. În 515 î.e.n., prinţul Guang din statul Wu a preluat tronul, fiind cunoscut în istoria Chinei ca regele Helü.
Celebrul strateg Sun Bin, autorul cărţii Arta Războiului, a fost demnitar în statul Wei. Prigonit însă de colegul său, Pang Juan, a plecat în statul Qi, unde a fost recomandat marelui general Tian Ji. Acesta îl respecta foarte mult şi l-a găzduit cu mare cinste.
Această poveste se desfăşoară în secolul al V-lea î.e.n. Regele îl numi pe Ximen Bao, un om inteligent şi cinstit, prefect al ţinutului Yedi. Informându-se de la bătrânii din regiune cum este viaţa populaţiei locale, Ximen află un lucru ciudat. În acest ţinut se practica un obicei: în fiecare an, o tânără fată trebuia încredinţată ca soţie lui Hebo, zeul Fluviului Galben, altfel acesta provoca inundaţii.
Într-o zi, nevasta lui Zeng Shen se pregătea să iasă din casă. Văzând-o gata de plecare, fiul ei începu să ţipe ca din gură de şarpe, dorind să meargă cu ea. Ca să scape de el, mama îi spuse: Stai aici cuminte şi când mă întorc o să tăiem porcul şi tu o să mănânci cea mai bună bucată de carne.”
În Perioada Primăverii şi Toamnei din istoria Chinei, în statul Lu, un meşter iscusit, Gongshu Ban, a construit pentru suveranul statului Chu o „scară a norului”, ca să poată porni războiul împotriva statului Song. Auzind de aceasta, Mo Zi, mare filosof al vremii, pacifist fiind, s-a grăbit să se ducă în statul Chu, pentru a-l convinge pe rege să nu atace statul Song.
Prinţul Ping din regatul Jin i-a spus într-o zi profesorului său de muzică, Shi Kuang, care era orb: „Mi-ar plăcea foarte mult să citesc cărţi bune şi să învăţ, dar am 70 de ani bătuţi pe muchie. E prea târziu să încep.”