În această săptămână SUA și China au anunțat consecutiv impunerea de taxe vamale suplimentare cu 25% asupra mărfurilor importate în valoare de 16 miliarde USD, care vor intra în vigoare la data de 23 august. Până în acest moment, prima rundă a războiului comercial declanșată de partea americană la care China a fost nevoită să contracareze a devenit realitate. Ambele țări urmează să perceapă taxe suplimentare la importuri de 50 miliarde USD.

Aparent, administrația americană a adoptat o nouă politică de taxare pentru rezolvarea „comerțului inechitabil" între SUA și China, dar și din cauza factorilor politici din țară. De fapt, se poate constata ușor și obiectivul strategic pe termen lung a părții americane - SUA trebuie să împiedice dezvoltarea țărilor concurente aflate într-o ascensiune rapidă ca să apere hegemonia dolarului american, să conducă regulamentele multilaterale și să câștige cele mai mari interese economice.

Au trecut doar 200 de ani de la fondarea Statelor Unite, dar dacă aruncăm o privire asupra istoriei putem afla că americanii știu foarte bine să împiedice dezvoltarea concurenților. În secolul trecut, Statele Unite au fost îngrijorate de două ori că ar fi fost depășite de țările concurente. În momentul în care PIB-ul fostei URSS a depășit 60% din cel al SUA, americanii au sporit măsurile de încetinire a dezvoltării fostei Uniunii Sovietice. Concomitent, fosta URSS a comis greșeli fatale, care au dus la destrămarea uniunii. Celălalt moment care a trezit vigilența americanilor a fost atunci când și PIB-ul Japoniei a depășit 60% din cel al SUA. Administrația americană de acea vreme a forțat Japonia să semneze Acordul Plaza care prevede aprecierea yenului. Având o judecată greșită asupra situației, guvernul japonez a aplicat politicile monetare și fiscale relaxate care au determinat scurgerea capitalului către bursa și piața imobiliară. Când balonul s-a spart Japonia a intrat în „cei 20 de ani pierduți".

De aici se vede că, pentru SUA 60% din PIB reprezintă o linie roșie. Cei care vor depăși această limită vor fi ținta unor lovituri fără milă din partea Statelor Unite. SUA își atacă concurenții indiferent de ideologie și sistem politic.

Oare ce măsuri au folosit americanii pentru a împiedica dezvoltarea țărilor concurente. Războiul comercial între SUA și Japonia a fost ca o oglindă. După ultima conflagrație Japonia dezvoltă o economie deschisă. În 1965, în comerțul japonezo-american a apărut pentru prima dată balanța favorabilă pentru Japonia, care în 1994 s-a ridicat la 65 miliarde de USD, cifra reprezentând 43,16% din întreaga balanță deficitară a SUA. Volumul economiei japoneze și-a menținut creșterea. În 1972 PIB-ul Japoniei a ocupat locul doi în lume, în 1992 a reprezentat 60% și în 1995 71,1% din PIB-ul SUA.

În acest context, industria de textile, siderurgia, produsele electrocasnice, auto, telecomunicațiile și sectorul de semiconductoare din Japonia au fost târâte succesiv în războiul comercial cu SUA. Obiectivele sancțiunilor americane asupra Japoniei au escaladat odată cu restructurarea industriilor japoneze, mai ales la sectoarele auto și semiconductoare care erau deja la un nivel avansat pe plan mondial. Până în 1989 reprezentantul SUA pentru comerț a inițiat 24 investigații care au fost efectuate în conformitate cu articolul 301 al Legii americane a comerțului din anul 1974. Ca să încheie pace cu americanii, partea japoneză a fost nevoită să adopte o serie de măsuri, cum ar fi plătirea unei sume de bani pentru a se reconcilia, investirea și deschiderea mai multor fabrici în SUA, limitarea exporturilor și mărirea importurilor și micșorarea capacității de producție excesivă.

Însă, războiul comercial nu a putut slăbi puterea concurențială a economiei japoneze. În contextul în care balanța deficitară continua să crească în comerțul cu Japonia, administrația americană a încercat să diminueze competitivitatea Japoniei. În 1985, la îndemnul autorităților americane, cele cinci puteri au încheiat Acordul Plaza. Valoarea yenului japonez a început să crească substanțial. Până în 1988, volumul balanței pozitive a comerțului Japoniei cu SUA s-a micșorat, dar doi ani mai târziu a început să se lărgească. Pentru că SUA nu și-a rezolvat problemele esențiale legate de distribuirea internațională a producției, propriile sale deficiențe economice și o rată scăzută de depunere la bancă, tendința de evoluție a comerțului dezechilibrat americano-japonez a fost greu de schimbat.

În 2014, ponderea PIB-ului Chinei a depășit pentru prima dată 60% în cel al Statelor Unite, trecând cuantumul admis de SUA. În viziunea SUA, rata de creștere și potențialul economiei chineze sunt cu mult mai mari față de adversarii săi de altă dată și este foarte posibil ca într-un viitor previzibil China să depășească SUA. Pe acest fundal, exercitarea de presiuni asupra Chinei devine un lucru cert. În august 2017, SUA a demarat oficial "investigația 301" în cazul Chinei, afișând în mai multe rapoarte eticheta de adversar concurențial pentru China.

Însă, China de astăzi nu este ca Japonia de ieri.

În primul rând, China dispune de o piață internă de cosum uriașă și platforme de cooperare de tip nou precum inițiativa "O centură, un drum" bazată pe principiile "abordare comună, construire și valorificare comune", în timp ce Japonia în trecut era dependentă de export, în special de piața americană și europeană. În primele șapte luni ale acestui an, valoarea comerțului Chinei cu țările și regiunile implicate în proiectul "O centură, un drum" a totalizat 4.570 miliarde de yuani, cu o pondere de 27,3% în valoarea totală a comerțului exterior, în creștere cu 11,3%.

În al doilea rând, China se bucură de un sistem politic stabil și strategii de dezvoltare pe termen lung, în timp ce Japonia, în trecut, ducea lipsă de un mediu politic stabil și de politici economice de durată.

În al treilea rând, China dispune de un sistem industrial de cea mare amploare și cu cea mai cuprinzătoare gamă de sortimente la nivel global. China devine o verigă cheie în lanțul industrial global și în lanțul de aprovizionare. Gradul de participare a Chinei în lanțul global de valori face ca taxele vamale să afecteze SUA mai mult ca niciodată. De exemplu, în cazul Companiei Apple, din cei 200 de furnizori de produse și servicii, 31,5% sunt din China.

Pe parcursul relansării rapide, China este suprimată de SUA. La fel a procedat și cu Japonia, cu metode similare. Însă, cele două state vor avea destine cu totul diferite. Temelia dezvoltării Chinei nu va putea fi strămutată, iar vasul economiei chineze va continua să înainteze depășind diverse obstacole expuse în cale. Asta numai dacă națiunea chineză își va concentra eforturile pe propria sa muncă.