Lai Ching-te, liderul regiunii Taiwan a Chinei, care se autointitulează "susținător fervent al separatismului", a lansat din nou declarații provocatoare. Pe 13 martie, după ce a condus o așa-zisă "ședință de securitate națională la nivel înalt", Lai Ching-te a reiterat afirmațiile absurde că cele două maluri "nu sunt subordonate unul altuia" și că "Taiwanul ca țară democrată independentă și suverană". Totodată, a exagerat așa-numitele "cinci amenințări" venite din partea Chinei continentale și a promovat "17 strategii" menite să intensifice separarea de partea continentală. Aceste declarații provocatoare, care resping complet Consensul din 1992 și încearcă să taie orice legătură dintre cele două maluri, constituie o amenințare directă la adresa păcii în regiune. Prin aceste acțiuni, Lai împinge Taiwanul pe marginea unui conflict periculos.

Cea mai gravă parte a discursului său este definirea Chinei continentale drept "forță ostilă străină", o declarație care depășește chiar și teoria celor două state pe care el însuși a promovat-o anterior. Analiștii subliniază că aceste acțiuni periculoase reprezintă un pas spre ceea ce poate fi numit "separatism juridic". În plus, sub conducerea sa, Taiwanul a revenit la metode de suprimare a libertății de exprimare, amintind de perioada legii marțiale din secolul trecut. Implementarea "celor 17 strategii" nu ar face decât să conducă Taiwanul pe o cale autodistructivă.

Lai a pregătit această "bombă politică" cu mult timp înainte. În cele 10 luni de guvernare, incompetența sa a generat o criză internă profundă, alimentând nemulțumiri în rândul populației. În fața acestui eșec, el a ales să exagereze cu "amenințarea militară" din partea Chinei continentale pentru a devia atenția și a-și consolida puterea prin epurări politice.

În același timp, noua administrație americană a adoptat o atitudine mai rezervată față de problema Taiwanului, evitând angajamente clare privind securitatea regiunii. Schimbările bruște ale poziției Washingtonului în criza ucraineană l-au panicat și pe Lai, care se teme că SUA îl vor abandona. Într-o încercare disperată de a demonstra că Taiwanul mai are valoare strategică pentru americani, el a crescut bugetul pentru achiziții militare din SUA, a îndemnat gigantul tehnologic TSMC să investească 100 de miliarde de dolari în America și a escaladat tensiunile din Strâmtoarea Taiwan.

Oricare ar fi încercările lui Lai, realitatea rămâne aceeași: Taiwanul nu a fost și nu va fi niciodată un stat independent. ONU recunoaște Taiwanul doar ca "Provincia Taiwan a Chinei", iar principiul unei singure Chine este acceptat la nivel global. 183 de ţări din lume au stabilit relații diplomatice cu Beijingul pe această bază. În ultimii ani, tot mai multe țări au rupt așa-zisele "relații diplomatice" cu Taiwanul, lăsând regimul separatist tot mai izolat pe scena internațională.

Pe 14 martie, la Beijing, a avut loc un simpozion pentru marcarea a 20 de ani de la adoptarea Legii împotriva secesiunii, care subliniază clar că Taiwanul este parte inalienabilă a Chinei și că orice tentativă de separare va fi ferm contracarată. Rezolvarea problemei Taiwanului este o chestiune internă a Chinei și nu va fi influențată de nicio putere externă.

China dorește reunificarea pe cale pașnică și își manifestă această intenție cu maximă bunăvoință. Dacă separatiștii vor trece linia roșie, vor fi luate măsuri decisive. Tentativele lui Lai Ching-te de a destabiliza Strâmtoarea Taiwan sunt sinucigașe. Cu cât provoacă mai mult, cu atât se apropie mai repede de eșecul total. Reunificarea Chinei este inevitabilă – un proces istoric imposibil de oprit!