Orașul Datong, provincia Shanxi din nordul Chinei, a fost un centru de greutate al economiei chineze, cu o producție imensă de cărbune. Acesta deschide acum noi căi de creștere, prin exploatarea istoriei de peste 2.000 de ani și cu ajutorul a peste 3.000 de relicve culturale imobile, pe fondul unui interes de reînnoire la nivel național, pentru cultura tradițională.

Cuprins între două secțiuni întortocheate ale Marelui Zid, situat de-a lungul Drumului Mătăsii din secolul al V-lea, Datong a fost destinat să fie un centru unde diverse grupuri etnice din nordul Asiei și din Asia Centrală au interacționat cultural cu chinezi. Geografia şi istoria distinctă au contribuit la etosul unic al oraşului: deschiderea şi incluziunea. 

Yao Zijin, specialist în cultura locală, a declarat că Datong reprezintă un rezumat al istoriei națiunii chineze multietnice, unificate. Două evenimente istorice oferă exemple deosebite generațiilor viitoare.

Cu 2.330 de ani în urmă, regele Wuling, conducătorul statului Zhao aflat în zona Datong de astăzi, din perioada Statelor Combatante (475 î.Hr.-221 î.Hr.), s-a temut că halatele elegante purtate de comandanți și soldați ar putea fi un obstacol pentru acțiunile militare. Conducătorul a inițiat o reformă militară potrivit căreia militarii din statul Zhao au început să poarte hainele strânse ale hunilor și să învețe să călărească și să tragă cu arcul.

Prin adoptarea unei ținute mai puțin largi, care se potrivea nevoilor de călărie ale grupurilor etnice nomade și prin antrenarea tragerii cu arcul calvariu, reformele regelui Wuling au îmbunătățit considerabil capacitățile de luptă ale armatei statului Zhao. Evenimentul este considerat o ridicare a cortinei pentru o mai mare interacțiune și învățare reciprocă între diferitele etnii care locuiesc în vechea regiune Datong. Mausoleumul regelui Wuling este parte a patrimoniului cultural din regiune.