Îmi aduc aminte că am recitat această poezie cu 20 de ani în urmă la Iaşi, când am vizitat cu multă veneraţie bustul de bronz al poetului şi Teiul lui Eminescu cu crenguţele şi frunzele lui luxuriante. Gândurile mele zburau, în acele clipe, spre viaţa şi creaţiile sale, dorind ca poetul să se odihnească, aici, liniştit, în veci.
Cred că vă plac foarte mult poeziile de dragoste ale lui Eminescu...
Poetul a parcurs un drum întortocheat al vieţii, gustând din toate cupele: acrişor, dulce, amar, iute ... Dar goana către un vis frumos, spre o dragoste ideală, a colorat enorm creaţiile sale poetice. De fiecare dacă când intru la Ambasada României de la Beijing, văd o poezie realizată pe o tapiserie atârnată chiar la intrare. Este poezia „Şi dacă ... "
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
][ 
