Mă uimiţi, domnule profesor. Nu doar pentru că ştiţi atât de multe poezii eminesciene, ci şi pentru modul în care le recitaţi.

Îmi plac foarte mult şi poeziile peisagistice. Încerc să vă spun acum poezia „La mijloc de codru".

La mijloc de codru des

Toate păsările ies,

Din huceag de aluniş,

La voiosul luminiş,

Luminiş de lângă baltă,

Care-n trestia înaltă

Legănându-se din unde,

În adâncu-i se pătrunde

Şi de lună şi de soare

Şi de păsări călătoare,

Şi de lună şi de stele

Şi de zbor de rândurele

Și de chipul dragei mele.