Sunteţi prezent în China în cadrul unei vizite private, şi totuşi aţi alocat un spaţiu important vizitelor şi întâlnirilor cu reprezentanţi şi oficiali din domeniul ştiinţei şi tehnicii. Vă rog să ne vorbiţi despre aceste evenimente.

Din partea revistei „Ştiinţă şi Tehnică" la care „şurubăresc" să zic aşa de peste 34 de ani, am trimis o scrisoare către Ambasada Chinei spunând că sunt multe lucruri pe care nu le ştim despre voi şi voi nu le ştiţi despre noi. Suntem aplecaţi spre Uniunea Europeană şi spre America, în ultima vreme, şi mai mare păcatul pentru că atâtea se întâmplă în lumea largă, mai ales în domeniul acesta care ne interesează. Răspunsul a fost instantaneu, m-au invitat, am stat de vorbă şi s-a aranjat, în cadrul vizitei mele, o zi în care să am întâlniri cu omologii noştri jurnalişti de ştiinţă şi tehnică de aici. Asta şi explică de ce astăzi (n.a. – 16 august) am fost la ceea ce ei numesc CAST, un fel de minister al ştiinţei legat de Ministerul Aeronauticii, în acelaşi timp. Am avut întâlniri cu şase jurnalişti care sunt şi responsabili cu mijloacele de presă, şi ne-am spus ceea ce mi-a confirmat şi domnul Ambasador Costea. Politicienii discută unele lucruri, semnează unele acte şi apoi sunt schimbaţi şi sunt schimbaţi, şi sunt schimbaţi, şi cineva trebuie să pună în mişcare. Ori noi, pălmaşii în domeniul jurnalisticii de ştiinţă chiar ştim tot. Eu cred că ştiu foarte multe dintre cele care se întâmplă în România şi am prezentat o listă mare de proiecte care pot să fie făcute în comun. Am cerut în schimb ca pentru revista mea, "Ştiinţă şi Tehnică", pentru emisiunile de la radio, pentru Digi World, dacă primesc de la ei noutăţi, şi le-am şi cerut în mod specific, dăm şi noi noutăţi. De exemplu, am cerut programul lor spaţial şi redactorul şef al revistei de ştiinţe spaţiale a fost prezentă, o doamnă, şi sigur că ne interesează care sunt paşii următori. Ne-au explicat că vor să asambleze staţia lor spaţială, că va intra în normalitate, şi au deja programul „Luna". Mi-am şi spus părerea la această întâlnire, că atunci când americanii sau Uniunea Europeană vor relua zborul spre Lună, un taiconaut chinezi la va zâmbi la primire: „Bine aţi venit pe Lună". Asta cred că se va întâmpla, pentru că sunt foarte determinaţi să facă cu adevărat o străpungere în ceea ce nu mai este, deja, aventura spaţiului cosmic, ci în investiţia şi economia spaţiului cosmic. Preşedintele Agenţiei Române Spaţiale, Marius Piso, mi-a spus că el ştie câteva zeci de proiecte care aşteaptă aprobările ca să înceapă exploatările mineritului pe lună, pe asteroizi, deci proiecte gigantice, care par SF, dar nu mai sunt SF pentru că suntem în cu totul altă parte a istoriei. Această întâlnire mi-a dat prilejul să şi prezintă o parte dintre cercetările româneşti, să recomand „Extra Light Infrastructure" – ELI, acest cel mai mare laser din lume, despre care chinezii nu ştiau, pentru că nu au cum să ştie decât dacă se face schimbul de informaţii. Comunicarea ... suntem totuşi şapte miliarde pe Pământ, este greu să ne auzim toţi odată. Cine strigă mai tare, este auzit! L-am recomandat pe Ionuţ Budişteanu, tânărul care are un proiect de automobil fără şofer, partea de soft pe care el a scris-o, şi face concurenţă la Google. Poate chinezii vor fi interesaţi de asta. Am vorbit despre Centrul Internaţional de Studii Avansate Dunăre - Delta Dunării – Marea Neagră, pe care GeoEcoMar l-a lansat, studiul este deja făcut. O investiţie de 100 – 130 de milioane de euro ar rezolva multe, pentru că oamenii de ştiinţă şi-ar pune capul la contribuţie, s-ar uni, ar face sinergic legătura şi am rezolva mai repede exploatarea acestui fluviu Dunărea care ne trece prin curte degeaba, deocamdată. Multe alte astfel de lucruri au fost discutate şi am propus, dacă vor fi de acord, să scriem împreună, chinezi şi români, scenarii pentru un serial cu mai multe zeci de episoade, de proiecte planetare. Pentru că, repet, ei sunt singurii care sunt cu adevărat implicaţi în proiecte şi pentru că şi altele pot oricând să apară, dintr-o parte a lumii, din alta.

Domnule Mironov, sunteţi liderul şi reprezentantul unor asociaţii româneşti şi europene dedicate ştiinţei şi tehnicii. Din această postură, care sunt proiectele pe care le aveţi în vedere pe relaţia România – China, o parte din ele deja enunţate?

O parte sunt deja anunţate, dar a rămas stabilit că reciproc ne adresăm invitaţii pentru ca grupe de jurnalişti de ştiinţă chinezi să vină la anul, când se vor sărbătorii 65 de ani de relaţii diplomatice România – China, şi jurnalişti români să vină aici, invitaţi şi la programul spaţial, la vreo lansare, şi la punerea în funcţiune a nu ştiu cărui pod sau a unui mijloc de transport. Pe mine mă interesează, de pildă, să văd cum este trenul lor de înălţime, cel care ajunge la 5.600 de metrii şi care, atenţie, merge pe un strat de permafrost. Prin urmare, solul de dedesupt trebuie îngheţat continuu pentru ca să suporte trenul. Asta înseamnă că trebuie să fie o combinaţie între calea ferată şi frigidere, să spun asta. Ei au făcut o invenţie care va avea aplicaţii uriaşe în Siberia, peste 10 – 20 de ani, pentru că, după cum ştim, calota Arctică se cam topeşte şi căile de navigaţie Nord - Est şi Nord – Vest s-au deschis. Transportul de hidrocarburi, de pildă, se va face pe partea de sus, deasupra continentului Eurasia. Şi ca să ajungă cu mineralele, minereurile, cu hidrocarburile la vapoare, se vor construi liniile ferate care vor trebui să meargă pe permafrost. Deci, iată, o mişcare pe care chinezii au făcut-o şi care va avea mare efect şi mare câştig pentru ei, în viitor. Eu cred că s-a înţeles, la ora actuală, că lumea nu e condusă, de fapt, de politicieni. Este condusă de aceste cele mai extraordinare creiere pe care le are umanitatea. Oamenii creatori, cei care ştiu că din celulele stem putem ajunge la medicina regenerativă, cei care calculează că într-o zi vom merge pe Planeta Marte şi vom pune piciorul acolo, cei care schimbă mijloacele de transport şi care pun pe piaţă, iată, mijloacele astea de comunicare, care ne vor schimba viaţa în moduri pe care încă nu le putem imagina.