Interviu realizat cu Profesorul Alexandru MIRONOV

Ajuns la 71 de ani, profesorul Alexandru Mironov continuă să uimească prin vigoarea şi pasiunea cu care se dedică ştiinţelor. Iată de ce, nu ar trebui să mire faptul că, deşi se află în China în cadrul unei vacanţe, a dedicat un spaţiu important întâlnirilor cu colegi chinezi din diferite domenii ştiinţifice. Dialogul cu fostul ministru Mironov, cu omul a cărei voce este inconfundabilă celor care au urmărit emisiunile radio şi TV prin intermediul cărora publicul larg din România descoperea cele mai noi descoperiri mondiale din domeniul ştiinţei şi tehnicii, rămâne unul de referinţă, pentru că niciodată nu se poate spune că am descoperit, că ştim suficient despre cei din jurul nostru, despre cercetările care, în final, ajută omul să ducă o viaţă mai bună.

Bună seara domnule profesor Alexandru Mironov. La Beijing este deja noapte, acasă au trecut puţine ore după amiază şi totuşi, timpul pare să nu mai aibă aceleaşi repere de acum 10 – 20 de ani, când pe postul naţional de televiziune urmăream emisiunea „Ştiinţă şi imaginaţie", realizată de dumneavoastră împreună cu Mihai Bădescu. Faptul că reuşim să găsim rezolvări rapide pentru multe probleme, într-o perioadă mult mai scurtă, oferă senzaţia lipsei de timp. În acest context, cât de necesar este să ne facem timp pentru a privi spre China de azi, dar, mai ales, cum o vedeţi dumneavoastră prin prisma previziunilor despre lumea viitorului, aşa cum aţi imaginat-o în urmă cu ani, în lucrarea "Proiecte Planetare"?

"Proiecte Planetare", pe care de la prima ediţie am reluat-o cam la 20 de ani, a trebuit să o recitesc şi să o rescriu, practic, de la capăt. Greşisem viitorul! Şi la discuţia pe care am avut-o la Ambasada Chinei din Bucureşti, relativ la contactele pe care urma să le fac aici, am şi recunoscut asta şi am spus că „acum 25 de ani – 30 de ani, nu vă observam. Nu vă observa nimeni". Şi, consilierul pentru ştiinţe mi-a spus: „Nici noi nu credeam, atunci". Cei 25 de ani sunt un salt extraordinar, este o demonstraţie de virtuozitate istorică, dacă vreţi, de ce poate face un popor care se hotărăşte să schimbe cu adevărat mentalitatea. Un număr mare de oameni duşi la şcoală, că asta este important, inevitabil, spune statistica, vor apărea dintre ei geniile, vor apărea creatorii, vor apărea inginerii care preiau creaţia şi o transformă în produs. La ora actuală, China mi se pare cel mai interesant competitor pe piaţa nu numai economică, pe piaţa socială. Are un cuvânt din ce în ce mai greu, îl simţi cuvântul ăsta din ce în ce mai greu şi este, după părerea mea, singura mare putere implicată în proiecte planetare, ca să revin la titlul cărţii mele de acum câţiva ani. Chiar am cerut asta, şi pe Internet mi s-a oferit din partea Ambasadei Chinei din Bucureşti, un sumum de 43 de mari proiecte, între care Drumul Mătăsii – este ceva să poţi să mergi auto, de la Beijing, opt-nouă mii de kilometri, până la Ankara, şi mai departe. Proiectele unor căi ferate gigantice, a celui de-al doilea canal Panama, în America Centrală şi de Sud, proiectul drumului trans-african, de la Est la Vest, în toate sunt implicaţi inginerii chinezi şi investiţiile chinezeşti. La ora actuală este vorba de singura putere care gândeşte viitorul şi face paşi în consecinţă.