Este deja o chestiune de ordin axiomatic, în cadrul relaţiilor româno-chineze, să se vorbească de prietenia tradiţională dintre cele două ţări. Care sunt elementele fundamentale care pot da asigurări că, odată cu trecerea timpului şi a transformărilor politice interne din cele două ţări, relaţia privilegiată va rezista?

Cred că avem trei argumente foarte puternice pentru a privi cu încredere nu numai la rezistenţa acestei relaţii ci şi la dezvoltarea ei şi apropundarea ei în continuare. Un argument este argumentul istoric, deoarece discutăm de relaţiile dintre România şi China de zeci de ani, relaţii bune. Un al argument este argumentul valorilor, în care identificăm momentul de solidaritate dintre cele două popoare. Nu vorbesc doar de aspectul oficial al autorităţilor ci şi de relaţiile dintre oameni. Înainte să ne întâlnim, am avut o întrevedere cu Asociaţia Foştilor Absolvenţi Chinezi din Străinătate unde există şi o filială a foştilor absolvenţi din România. Faptul că aceşti oameni s-au gândit să se adune, să deruleze programe şi să aibe iniţiative ca să continue legăturile cu ţările în care au învăţat, este un aspect cât se poate de încurajator. Şi al treilea, este vorba despre interese. Interese în sensul cel mai bun al cuvântului. Atâta timp cât este limpede că nimeni nu mai poate să trăiască singur pe lumea aceasta, nu putem să facem decât să cooperăm. Este la fel de limpede că în relaţiile dintre noi, dintre România şi China, plecăm de la premisa că această cooperare trebuie să ducă la rezultate bune pentru ambele părţi. Şi atunci, cum am mai discutat mai demult, cred că a coopera nu înseamnă să ne uităm unul la altul, ci să să ne înţelegem, înseamnă să privim amândoi în aceeaşi direcţie. Deja se întâmplă lucrul acesta. Un argument foarte concret din acest punct de vedere l-am putut constata cu prilejul vizitei mistrului Afacerilor Externe Titus Corlăţean, la Beijing, în octombrie anul trecut. Discuţia pe care a avut-o cu omologul său, primirea şi convorbirea pe care a avut cu vice-premierul Li Keqiang au fost momente în care lideri ai unei noi generaţii, pentru că amândoi, şi ministrul nostru de Externe şi vice-premierul fac parte din noul grup de conducere al celor două ţări, au stabilit, din primul moment, o chimie interpersonală deosebită. Au discutat despre, evident, cooperarea bilaterală, au discutat despre ce se întâmplă în Europa, în China şi în zonă şi a fost limpede că amândoi privesc în aceeaşi direcţie. Avem toate premisele să credem că atât în plan oficial, cât şi în planul cooperării directe, al relaţiilor umane, lucrurile vor merge din ce în ce mai bine. Fără îndoială că trebuie să acţionăm şi concret în acest sens, inclusiv Ambasada.