Vă invit domnule Ambasador să ne întoarcem la planul experienţelor directe câştigate de la sosirea dumneavoastră la post. Cum aţi descoperit chinezii, China şi realităţile cu care aţi intrat în contact direct fie la nivel oficial, fie cu ocazia vizitelor efectuate în provincii?

Cel mai important lucru pe care l-aş putea spune despre ce am descoperit aici este dat de faptul că am avut prilejul să cobor în stradă. Cred că v-am mai spus, eu merg cu metroul, merg cu taxiul, merg cu autobuzul de multe ori şi atunci devin un chinez. Am rămas deosebit de impresionat de o vizită pe care Ministerul Afacerilor Externe chinez a organizat-o în provincia Yunan, unde am văzut altă parte a Chinei. Discutând cu prietenii pe care mi i-am făcut în Beijing, am convenit că Beijing nu este China, este o parte a Chinei. China este mult mai mult decât Beijing, aşa cum nici Bucureşti nu este România. Am fost impresionaţi, soţia mea şi cu mine, când am vizitat această provincie, atât de frumuseţea locurilor de acolo, cât şi de dârzenia cu care populaţia din zonă luptă ca să trăiască, pentru că este o zonă defavorizată. Este o zonă adevărată, este o zonă în care am văzut, aşa cum spuneam, dârzenia celor care vor să trăiască mai bine, a văzut preocuparea autorităţilor pentru acest lucru, pentru că Ministerul Afacerilor Externe chinez derulează de 20 de ani un proiect, un program de atenuare a sărăciei, şi am văzut concret consecinţele cooperării internaţionale în acest domeniu. Sunt multe ţări care contribuie, care derulează proiecte în domeniul social, al învăţământului, al organizării urbane şi aşa mai departe, tocmai în acest scop. Deci, cred că trebuie să ne gândim de două ori când citim ştiri sau articole despre China, dintr-un anumit punct de vedere, pentru că întotdeauna realitatea evident este mai mult decât atât. Trebuie să avem, în acelaşi timp, conştiinţa faptului că diversitatea şi dimensiunile societăţii chineze sunt greu de egalat şi îţi trebuie foarte multă răbdare pentru a le descifra corect.