Câteva impresii despre China ...

Când mi s-a făcut propunerea de către Institutul Cultural Român să vin în China, prima expresie pe care a spus-o ceva în mine, cineva din mine, nu mă întrebaţi cine, nu ştiu, a fost – mă întorc acasă. Şi am certitudinea asta că sunt acasă, trăiesc sentimentul că sunt acasă. Copaci, oameni, clădiri, tot. Mergeam în prima zi cu doamna Ciuceanu (n.r. Antonina Ciuceanu, referent pricipal relaţii ICR Beijing) pe stradă, dumneaei îmi vorbea şi tot ce vedeam în jurul meu era cunoscut. Habar n-am, nu pot să vă dau o explicaţie. Vedeam concetăţenii dvs., oamenii de pe stradă, nu mă uitam la ei ca la un popor străin. Mă uitam ca la nişte vechi fraţi şi surori ale mele. Şi s-a mai întâmplat încă un lucru minunat. Schimbam priviri cu oamenii pe stradă şi zâmbeam şi îmi răspundeau, iar copacul care este în spate, în sfârşit, astăzi, l-am luat în braţe, pentru că pe structura chineză, eu sunt Capră de lemn, aşa că legătura mea cu lemnul este foarte intimă. Aşa că, repet, sentimentul meu este că sunt acasă.

Vă mulţumesc tare mult pentru acest dialog minunat, de această lecţie de teatru şi de dadaism şi vă mai aşteptăm în China.

Eu vă mulţumesc foarte mult, mulţumesc că aţi venit, mulţumesc că ne promovaţi şi în această formă din cultura românească, pentru că aici este importanţa cea mai mare şi să sperăm că o să ne mai vedem aici în China. (Fotografii realizate de Lin Ting)

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional, secţia română

Beijing, 31 mai 2016