Regăseşti caracteristici comune între sufletul femeii din China şi sufletul femeii din România?

Da, eu cred că femeia descrisă de Su Tong este mai degrabă o femeie universală, în măsura în care orice femeie este în căutarea iubirii. E adevărat că pentru noi, românii, ideea de iubire este percepută mai romanţios să-i spun aşa, în timp ce la Su Tong iubirea poartă accentele clare ale unei filosofii de tip yin yang, şi anume împlinirea, echilibrul, armonia. Toate acestea sunt condiţionate de prezenţa celor două elemente, atât cel masculin, cât şi cel feminin. În lipsa bărbaţilor, femeile lui Su Tong par slabe, dezechilibrate, înjumătăţite, însă experienţele prin care trec aceste femei demonstrează de fapt tăria lor, cel puţin, eu aşa am perceput mesajul. Deşi sunt cazuri de sinucidere sau alienare mintală, cred totuşi că dramele pe care le trăieşte în cotidian femeia lui Su Tong, frica aceasta permanentă de pierdere sau de lipsă a iubirii, face din ea, din femeia lui Su Tong o luptătoare.

Care este următorul tău proiect?

Momentan, cum precizam mai devreme, lucrez la cartierul de locuinţe din Craiova. În paralel însă, mi-aş dori foarte mult să mai fac traduceri de literatură. M-am gândit chiar să încep să traduc ceva şi să propun editurilor, însă la noi în ţară este o practică mai rar întâlnită. Prin urmare, aştept cum s-ar zice să mai pice o pară mălăiaţă …

De ce China, de ce limba chineză?

Nici eu nu ştiu cum a început aventura aceasta de-o viaţă. A fost probabil un yuanfen, cum spun chinezii, o întâmplare fericită sau o întâlnire frumoasă dintre mine şi China şi limba chineză, întâlnire pe care mă bucur foarte mult că am avut-o. Mai ales acum, când ţin în mână cartea aceasta tradusă de mine, sentimentul este extraordinar şi cred că merită tot efortul depus în aceşti ani pentru învăţarea limbii chineze.