Când şi cum a început totul, Ionela?

Vă mulţumesc foarte mult pentru felicitări şi pentru invitaţia în această emisiune. Când şi cum a început această poveste? Totul a început anul trecut, în preajma sărbătorilor de iarnă, când am aflat că editura Polirom este în căutarea unui traducător de limba chineză. Trebuie să mărturisesc că traducerea de literatură a fost şi rămâne un mare, mare vis şi o mare împlinire pentru mine. Deşi la început credeam că e imposibil să-mi îndeplinesc acest vis, totuşi, am luat legătura cu această editură, plină de entuziasm pentru şansa care mi se oferea, am primit un test de traducere, respectiv câteva pagini din cartea care urma să fie tradusă. Le-am tradus, le-am trimis la editură, iar în luna ianuarie a acestui an am primit un răspuns favorabil şi draftul de contract. Şi aşa a început colaborarea mea cu Editura Polirom.

De ce această carte?

Referitor la alegerea cărţii şi a autorului, eu nu am avut o contribuţie anume. Au fost alese de editură. Dânşii s-au ocupat de tot ceea ce înseamnă drepturi de autor. Eu m-am bucurat nespus că întâmplarea a făcut ca prima mea traducere, sperând că vor urma şi altele, să fie dintr-un autor care, mie personal, îmi este foarte drag şi, de ce să nu recunosc, la nivel de limbă este puţin mai accesibil, în comparaţie cu alţi autori, cum ar fi un exemplu Mo Yan, ceea ce pentru mine, un novice în ale traducerii, a fost ceva mai accesibil şi mai uşor.

Cum a fost în timpul traducerii?

În primul şi în primul rând, m-am îndoit foarte mult că voi reuşi să duc la bun sfârşit această traducere, însă am avut norocul să am alături de mine oameni care m-au încurajat, şi aici aş vrea să le mulţumesc prietenului meu, unei prietene foarte bune, colegă de masterat, şefului de la muncă. Persoanele acestea mi-au fost alături, au crezut în mine şi m-au înţeles şi m-au susţinut atunci când mi-a fost mai greu. De ce am avut aceste îndoieli? Pentru că a fost prima mea traducere de literatură, apoi, în acelaşi timp, la muncă demaram un proiect foarte mare şi solicitant, respectiv cartierul rezidenţial de la Craiova, un total de 23 de blocuri, e cel mai mare proiect de construcţie de după revoluţie la noi în ţară, iar eu eram şi sunt în continuare singura traducătoare de aici. Prin urmare, traducerea a coincis cu perioada cea mai solicitantă în acest proiect, respectiv traduceri nesfârşite de contracte şi negocieri. Şi după 9-10 ore de muncă la serviciu, seara traduceam literatură. Însă a fost o experienţă foarte, foarte frumoasă.