Doamna Nelly semnând Manifestul păcii din Beijing cu ocazia celebrării Victoria războiului împotriva fascismului în 2005

Dr. Clejan – Soţ şi un ginere

Nelly Clejan şi mama sa nu s-au acomodat, la început, cu viaţa din România, condiţiile lor de sănătate fiind precare. Dr. Bucur Clejan a purtat o îngrijire desăvârşită pentru soţie şi soacră. Nelly Clejan şi-a amint în carte: „mama a suferit prin surprindere o hemoragie cerebrală, fiind semiparalizată, la pat. Dr. Clejan împreună cu mine a îngrijit-o cu cât mai bine cu putinţă. Fiind emoţionată, bătrâna a spus: „datorită vouă, şi în special lui Jeke (Clejan), care este doctor şi are multă răbdare, sunt salvată. Este greu de găsit un ginere străin care poate să-mă îngrijească într-atâta. Nici un fiu din China nu poate face aşa ceva. Eu nu am un fiu, dar ginerele meu este mai bun decât un fiu".

După trecerea soacrei în lumea eternă, pentru sănătatea soţiei, Dr. Bucur Clejan a aranjat, în fiecare an, un concediu de odihnă în munţii Carpaţi. Într-o vară, Nelly a sosit într-o staţiune de odihnă din munţi pe o vreme urâtă, ploioasă. În cameră este foarte rece. Seara, nici două pături nu erau suficiente. Atunci a simţit o durere la brâu. L-a sunat pe Clejan aflat la Bucureşti. A doua zi, Clejan i-a adus o plapumă de bumbac. Primind plapuma, Nelly a rămas emoţionată până la lacrimi, spunându-i: „Nimeni din lume nu este ca mine, care am nevoie de tine". „Da, sunt al tău. Cât trăiesc eu, nu trebuie să-ţi fie frică de nimic", i-a răspuns soţul.

La 10 ani după întoarcerea în România, pentru ca soţia să se acomodeze cu viaţa locală şi să admire peisajele din diferite ţări ale Europei, să cunoască datinile şi obiceiurile lor, în 1958, Dr. Clejan împreună cu soţia s-a înscris într-un grup de turişti, pentru a face o excursie în Ungaria, Iugoslavia şi Italia. Ajunsă în orăşelul Padova din Italia, într-o după amiază, Nelly l-a însoţit pe Clejan să-şi caute pe prima sa prietenă din timpul studenţiei. Ei au cutreierat străzile oraşului, căutând-o la şcoala unde a învăţat, la cămitul unde a stat şi în locul unde a stat fata italiancă, dar, în zadar. Colegii grupului de turişti au întrebat-o cu nedumerire: „este de mirare că dvs. aveţi atâta pasiune să-l însoţiţi pe bărbatul dvs. să-şi caute prietena sa de odinioară". Dar, Nelly a răspuns: „Este prietena sa din trecut. Au trecut deja peste 40 de ani, la fel ca şi o bancnotă impracticabilă, indiferent ce valoare titulară are, nu mai are nici o valoare, poate numai să aducă o mică amintire". Auzind-o, colegii au lăudat-o pentru înţelegere şi bunăvoinţă.