Volumul "Bethune din România - Bucur Clejan şi China"

Pe câmpul de bătălie din China

Toţi voluntarii internaţionali doreau să presteze servicii medicale în zonele controlate de Partidul Comunist, în unităţile militare ale Armatei a 8-a şi ale Noii Armate a 4-a. Dar, dorinţa lor nu a putut fi îndeplinită, datorită restricţiilor impuse de Guomindan şi Jiang Jieshi. Ei au fost repartizaţi în spitalele armatei provinciale Sichuan, Guizhou, Hunan, Jinaxi, pe frontul central şi sudic. Sarcinile lor principale au vizat salvarea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor, atât din rândul armatei, cât şi din rândul populaţiei locale, prevenirea şi tratarea bolilor contagioase, pregătirea şi şcolarizarea personalului medico-sanitar, generalizarea cunoştinţelor medico-sanitare.

În vara anului 1940, Dr. David Iancu împreună cu alţi doi reprezentanţi s-au deplasat la Chonqing, unde s-au întâlnit cu reprezentantul Partidului Comunist, Zhou Enlai, prezentându-i cererea de a pleca să slujească în armata condusă de Partidul Comunist. Zhou Enlai le-a explicat, cu răbdare, motivul pentru care nu pot pleca pentru moment în unităţile militare conduse de Partidul Comunist, în actuala situaţie complicată a cooperării dintre Partidul Comunist şi Partidul Guomindang, arătând că oriunde lucrează ei slujesc războiul poporului chinez de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, acordând sprijin preţios poporului chinez.

Astfel, Dr. Bucur Clejan a activat în spitalele unităţilor militare provinciale din Yunnan, Guizhou, Guangdong, Guangxi, Hunan, Hubei, salvând şi tratând soldaţi şi civili răniţi şi bolnavi.

Gisela Clejan a murit la locul de muncă

Din cauza lipsei de forţe de muncă, Dr. Bucur Clejan i-a scris soţiei sale Gisela să vină în China. Astfel, Gisela Clejan, înlăturând piedicile autorităţilor române, cu o simplă hârtie pe care era scrisă Societatea de Cruce Roşie din China şi numele Dr. Bucur Clejan, a ajuns, la începutul anului 1941, în China, traversând Moscova şi Mongolia, luptând cot la cot cu soţul ei, de la care a primit numele chinezesc Ke Zilan. Soţii Clejan au fost trimişi să lucreze în echipa 383 a Crucii Roşii a armatei 65-a, Bucur Clejan fiind numit şeful echipei. Amândoi au lucrat împreună în localităţile Menzi din Yunnan şi Lechan din nordul provinciei Guangdong.

Între timp, bolile contagioase precum febra recurentă, tifosul exantematic, holera, scabia şi malaria făceau ravagii. Pentru tratarea bolilor de piele, dermatologul Bucur Clejan a inventat, în urma repetatelor experimente, o soluţie sulfuroasă. El aducea subunităţi întregi, dezbrăca soldaţii la piele, şi îi ungea cu un şomoiog de tifon pe întreg corpul. După zece zile de tratament, boala se vindecă complet.

La începutul anului 1943, tifosul exantematic şi febra recurentă făceau ravagii în provincia Yunnan. Soţii Clejan au fost afectaţi în cursul tratării şi îngrijirii bolnavilor. Dr. Bucur Clejan a scăpat, dar Ke Zilan (Gisela), în vârstă de doar 39 de ani, a încetat din viaţă, la 14 martie 1943, dăruindu-şi viaţa cauzei poporului chinez aflat în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze.

Ofiţerii şi soldaţii Diviziei 20 unde a lucrat au condus-o pe ultimul drum, ca pe un luptător căzut eroic pe câmpul de bătălie. Pe pangliga coroanei de flori a fost scris: "Întregul Sud al ţării plânge pentru mama blândă, o femeie drăguţă şi frumoasă din Europa". Gisela a fost înmormântată lângă un templu budist din localitatea unde a lucrat împreună cu armata chineză.

După moartea soţiei, Dr. Bucur Clejan îndurând durerea neasemuită, a rămas să lucreze într-un spital militar din Kunming, provincia Yunnan. După capitularea Japoniei, în august 1945, a fost transferat la Oficiul din provincia Hănan al Administraţiei Naţiunilor Unite pentru Ajutor şi Reconstrucţie (UNRRA). Înainte de transfer, Crucea Roşie Chineză i-a conferit titlul de onoare Membru Eminent, pentru contribuţiile merituoase aduse la salvarea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor din rândul militarilor şi civililor.