Fireşte, la orice mâncare merge şi o băutură. Şi în acest caz oferta este nelimitată, însă nu poţi fi convins niciodată că brandul este 100% şi conţinut. De aceea, odată ajuns în China primeşti recomandări cu privire la cumpărarea produselor doar de la magazinele care prezintă bonuri de casă. Fie că bei moutai, un fel de rachiu chinezesc, bere, vin sau whiskey, totul este uşor de găsit aici şi în cantităţi care să poată rezolva planeta. Dar, curios lucru, în perioada relativ lungă de şedere în Beijing, nu am văzut pe stradă, în metrou sau în autobuze măcar o persoană care să fie dincolo de limita bunei cuviinţe, altfel spus, oameni beţi. Ţine şi de educaţia fiecărui chinez dar mai ales de suportul venit din partea celor care te însoţesc în excursia bahică. De obicei, distracţia se termină atunci când unul dintre petrecăreţi ajunge în apropierea limitei. Este momentul când ceilalţi se opresc şi îl însoţesc prieteneşte spre casă. Iată de ce, îţi este greu să vezi localnici în dezechilibru.

Pe timp de iarnă, când chinezii consumă multă apă caldă, aproape fierbinte, şi dulciuri, pe străzile Beijingului găseşti de cumpărat fructe trase în zahăr, tradiţionalele Tang Hu Lu. Dacă în urmă cu zeci de ani Tang Hu Lu erau făcute exclusiv din mere acrişoare, acum oferta acoperă cam tot ce înseamnă fruct care rezistă la o baie de zahăr topit. Şi dacă este să te pui cu inventivitatea chinezilor în materie culinară ai nevoie de răbdare, un stomac mare şi rezistent şi puţini bani.