ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVIII- Cedând tronul) 7

Capitolul XXVIII

Cedând tronul

12

Când fusese asediat undeva între statul Chen şi statul Cai, Confucius nu gătise mâncare vreme de şapte zile. S-a hrănit doar cu un terci subţire din plante sălbatice şi tărâţe de orez. Avea faţa palidă şi istovită, dar continua să îngâne melodii şi să cânte la qin în odaia unde stătea. Yan Hui curăţa plantele sălbatice culese de pe câmp, iar Zilu şi Zigong discutau între ei: „Dascălul nostru a fost de două ori expulzat din statul Lu, a fost jignit în statul Wei fiindu-i şterse până şi urmele paşilor de pe pământ, a fost insultat în statul Song unde copacul sub care ţinuse prelegeri a fost doborât.

Mai mult, nu găsise nicio ieşire din statul Song şi nici din regatul Zhou, iar acum a ajuns asediat între statele Chen şi Cai. Mai mult, nemernicii care au încercat să-l ucidă n-au fost pedepsiţi cum se cuvine, iar mişeii care au căutat să-l obidească nu au fost opriţi. Dascălul nostru nu-nceată însă din cântare, nu-nceată să îngâne imnuri pe coardele qinului. Cum poate un om ales să îndure atâta ruşine?” La această întrebare, Yan Hui nu găsi niciun răspuns. El intră în odaie şi-i istorisi lui Confucius discuţia auzită. Dând la o parte qinul, Confucius slobozi un lung suspin din adâncul pieptului, şi zise:

—Ce oameni înguşti la minte sunt Zilu şi Zigong! Cheamă-i să vină la mine să vorbesc cu ei.

Intrând înăuntru, Zilu se plânse:

—Am ajuns în asemenea hal, nu mai avem nicio ieşire. Confucius le zise:

—Ce prostii! Pentru un om care a pătruns Calea-Dao, toate drumurile-s deschise, pe când cel lipsit de Dao n-are într-adevăr în faţă nicio ieşire. Întrucât îmbrăţişez principiile omeniei şi ale dreptăţii, am ajuns să am parte de nenorocire în aceste timpuri zbuciumate. Cum poţi spune că am ajuns în aşa hal? Reflectarea de sine te duce la Dao şi face să nu-ţi pierzi virtutea în faţa primejdiei. Sosirea iernii şi căderea brumei şi ninsorii mă fac să cunosc cu adevărat vigoarea şi seva pinilor şi chiparoşilor. În această lumină, sunt destul de norocos că sunt asediat între statele Chen şi Cai!

Rostind aceste cuvinte, Confucius luă în mână qinul şi prinse din nou a cânta atingând uşor coardele instrumentului. Iar Zilu luă în mână pavăza şi porni a dănţui vitejeşte pe ritmul muzicii. Zigong zise:

—Mi-e ruşine să văd că dascălul meu e atât de nobil şi de pur, iar eu în schimb, dau dovadă de o minte strâmtă şi o fire superficială.

În vremuri străvechi, oamenii pricepuţi la Dao găseau bucurie şi fericire atât în situaţii favorabile cât şi în cele nefavorabile. Plăcerile lor izvoreau din dezavantaje sau avantajele vizibile, aduse de viaţă. Cu Dao-ul şi virtutea adânc zidite în minte, ei credeau că după întristare vine bucurie şi invers, după cum iarna urmează verii şi ploaia vine după vânt. Iaca de ce, Xu You găsi bucurie în viaţa sa de sihăstrie dusă pe malul nordic al râului Yingshui şi Gong Bo ducea un trai tihnit în sălbăticia muntelui Gongshou.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)