„Pentru cititorii chinezi, Eminescu este un nume cunoscut. Încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, mulţi intelectuali progresişti chinezi, în frunte cu eminentul lor reprezentant, Lu Xun, au desfăşurat o activitate susţinută de traducere şi prezentare a literaturii străine în China, pentru deşteptarea conştiinţei compatrioţilor împotriva invaziilor străine, spre renașterea națiunii. (…) În anul 1922, Shen Yanbing (cu pseudonimul Mao Dun) a publicat în nr. 11 din tomul XIII al revistei ‚The Short Story Magazine', condusă chiar de el, un articol intitulat Despre doi mari scriitori români, în care s-a referit, prima dată pentru cititorii chinezi, la poetul Eminescu. (…) Autorul a inserat în articol o strofă din Rugăciunea unui dac (Gonit din toată lumea prin anii mei să trec), tradusă în limba chineză, prima traducere din opera eminesciană în China (…)". - Ding Chao

„Salutăm cu aceste gânduri o nouă ediție Eminescu în limbile română și chineză! Poezia eminesciană ne exprimă cel mai bine pe noi românii și se cuvine să fie editată an după an pretutindeni în lume, de vreme ce Dumnezeu i-a insuflat lui darul să ne vadă sufletul - Geo Bogza (1908-1993)" - Constantin Lupeanu

Volumul bilingv „Mihai Eminescu, Poezii" a fost realizat din inițiativa și cu finanțarea Centrului de Studii pentru Europa Centrală și de Est din cadrul Universității de Studii Străine din Beijing, în parteneriat cu Institutul Cultural Român - Beijing, în cadrul proiectului fiind incluse șase lucrări din literatura română.

* * *

Aici, în China, în fața unor astfel de lucrări eveniment, mă înclin!

Peste o vreme, iar orizontul nu pare deloc îndepărtat, cei care mai știm de prietenia pe care chinezii au purtat-o României și românilor, ne vom mângâia cu astfel de inițiative.

Trecut-au anii / Mihai Eminescu

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri

Și niciodată n-or să vie iară,

Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară

Povești și doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,

Abia-nțelese, pline de-nțelesuri -

Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,

O, ceas al tainei, asfințit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieții,

Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri

Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereții

Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,

Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!

Dan Tomozei, Radio China Internațional