Suflete nepereche și nu doar suflete, ci și gânduri, trăire, emoții, pasiune și dedicație de o viață … și cât de puțin spun aceste cuvinte despre dimensiunea prieteniei intrate în algoritmul genetic de viață și de moarte al chinezilor. În anul Centenarului României moderne, la Beijing s-a născut și apărut pe piața de literatură un volum dedicat poetului naţional Mihai Eminescu.

La început de săptămână, astăzi, am fost fericit să mă reîntâlnesc cu maestrul Xu Wende (foto jos), împreună cu care am discutat despre noua lucrare „Mihai Eminescu, Poezii". Un proiect bilingv chineză-română, în care au fost incluse 50 de poeme eminesciene, traduse de Ge Baoquan, Xu Wende, Li Ninglai și Feng Zhichen. O antologie de traduceri selectate și îngrijite de Prof. Univ. Dr. Ding Chao - Catedra de limba română a Facultății de Limbi și Culturi Europene din cadrul Universității de Limbi Străine din Beijing , și Constantin Lupeanu - directorul Institutului Cultural Român din Beijing.

Dincolo de valoarea de simbol conferită de apariţia în anul Centenarului, volumul „Mihai Eminescu, Poezii" concentrează cei mai mari eminescologi pe care i-a dat China în secolul XX, cu toţii excelenţi cunoscători ai culturii române, prieteni ataşaţi sufleteşte de România.

Fiecare întâlnire cu maestrul Xu Wende reprezintă o lecţie de viaţă. După aproape opt ani, după salutul cordial şi strângerea de mână, invariabil, prima întrebare a dialogului este pe cât de simplă, pe atât de complicată: „La ce mai lucrezi?"

De cele mai multe ori, aleg să evit răspunsul, oferind generalități, pentru că ceea ce gândesc și duc la bun sfârșit oricum nu va avea greutate lucrărilor semnate de Xu. Apoi, întorc întrebarea … iar, astăzi, în loc de răspuns, a deschis traista simplă pe care o poartă de toartă pe umăr, a apucat un plic poştal mare din care a scos un volum cu coperte albastre. „Iată!" … și îmi întinde lucrarea „Mihai Eminescu, Poezii". Zilele trecute a ieșit de sub tipar, iar editura „Foreign Language Teaching And Research Press" a trimis-o autorilor.

La 84 de ani, cu gesturi conturate în profunda s-a modestie, Xu Wende era dominat de o emoţie puternică. O emoție mereu și mereu mai puternică, deși numai în ultimii trei ani a publicat șase volume cu traduceri în limba română din cultura chineză.

Însă, de această dată, fiind vorba de Mihai Eminescu din care recită cu pasiune și tremur în voce, era ceva cu totul special. În volumul colectiv, Xu Wende are zece traduceri din poemele eminesciene cea mai amplă fiind „Luceafărul". Pentru a ajunge la forma inclusă în acest volum, maestrul a trudit ani de zile… „Am șlefuit de câteva ori, am cizelat ca să sune frumos, ca să fie rimată și în limba chineză. (…) Am tradus la ea cred că ani de zile, nu mai țin minte cât am trudit."

Ce înseamnă volumul bilingv „Mihai Eminescu, Poezii" pentru autori, pentru chinezi? „Este o punte spirituală între cultura chineză și cultura română. Și noi traducătorii suntem cu toții punți care leagă cele două popoare, cele două spiritualități. Eminescu este mult iubit de poporul român, dar și de poporul chinez. Eu am tradus cu toată inima, cu multă tragere inimă pentru a exprima dragostea și patima poporul român, față de cultura românească. Consider că România este a doua mea patrie. Sunt legat mult sufletește de poporul român, de România".

Dată fiind dorința de a include în volum cele mai apreciate poeme eminesciene, traducerile au fost asigurate prin efortul celor mai valoroși româniști și eminescologi din China, așa cum am arătat Ge Baoquan, Li Ninglai, Xu Wende, și Feng Zhichen, primii doi trecuți în lumea eternă, în timp ce ultimii doi au intrat în clubul octogenarilor.