Vestea încetării din viață a doamnei Coralia Meteleanu m-a întristat enorm, cu toate că a sosit cu o sută de zile mai târziu. Secvențele activităților sale la Radio China Internațional (RCI) și a întâlnirilot noastre apar, ca în film, în amintirile mele.

Vocea de aur a României

Doamna Coralia Meteleanu a fost vocea de aur a postului Radio București, vocea sa cristalină a pătruns, de-a lungul a 30 de ani, în mii și mii de case ale cetățenilor români.

La începutul anului 1987, Coralia Meteleanu a fost trimisă de România să lucreze la noi, la redacția română a RCI, având ca sarcină corectarea și stilizarea traducerilor, pregătirea crainilor chinezi. Munca sa cu simț de răspundere, exigența și răbdarea cu care a corectat pronunția, intonația și accentul crainicilor noștri au fost adânc întipărite în mintea tuturor colegilor. Datorită eforturilor sale, ca și ale doamnei Elvira Ivașcu și ale altor experți români, nivelul membrilor redacției la traducere și prezentare s-a ridicat simțitor, câștigând aprecieri unanime din partea ascultătorilor români.

„Prietenul la nevoie se cunoaște"

Soțul său, domnul Stoica Meteleanu, a fost redactor-șef al Departamentului Programe la TVR. În octombrie 1987, a venit la Beijing să petreacă concediu, dar TVR i-a încredințat sarcina de a relata lucrările celui de-al 13-lea Congres Național al P.C. Chinez, în calitate de corespondent special al TVR. În ajunul deschiderii Congresului, domnul Meteleanu a căzut bolnav suferind un infarct miocardiac, fiind internat de urgență la Spitalul Prieteniei din Beijing. Două zile mai târziu, s-a externat din spital și s-a angajat în munca de relatare a lucrărilor Congresului, fiind eviențiat de conducerea TVR. La întoarcerea în țară, trebuia să administreze în continuare medicamente chinezești pentru inimă, care nu se găseseau în România. Aflând nevoile sale, timp de mai mulți ani, membrii redacției au cumpărat medicamente și le-au trimis prin cei care s-au deplasat în România.

La sfârșitul anilor 80 din secolul trecut, o colegă a redacției a plecat în România, la cursuri de perfecționare. În seara sosirii sale la București, a suferit brusc de bronșită acută. Aflând vestea, soții Meteleanu au sosit la spital, în vizită, acordându-i ajutorul și asistența necesară. După însănătoșire, colega a declarat: „Într-adevăr, prietenul la nevoie se cunoaște!"

„Mi-am lăsat inima în China"

În vara anului 1987, Doamna Coralia Meteleanu a împlinit vârsta de 50 de ani. Conducerea departamentului și colegii redacției i-au adresat cele mai calde felicitări și au sărbătorit împreună la birou, eveniment care i-a lăsat o impresie de neuitat, pentru toată viața.

La încheierea mandatului de un un și jumătate, redacția română a organizat o masă de rămas bun, la care doamna Meteleanu a depănat amintiri despre munca şi viaţa în China, afirmând: „În zilele când m-am aflat departe de patrie și familie, voi mi-ați acordat un ajutor dezinteresat. N-am scris nicio dată în viață versuri. În acest moment, poate numai cu versuri îmi pot exprima mulțumirile profunde poporului chinez și colegilor mei din redacție". Apoi, a citit poezia Prietenia, dedicată prieteniei cu colegii ei chinezi.

Prietenia

E atât de lungă calea către tine,

Şi totuşi, prietenia a înflorit.

Legat strâns, prin mii şi mii de fire,

Din punte, pod de inimi s-a ivit.

Visam de mult să văd nemărginirea,

Şi zidul şi Beijingul minunat,

Muncind aici cu toată dăruirea,

Frumosul vis, acum e adevărat.

Departe de iubita Românie,

Stingheră totuşi nu mă simt aici,

Căci China îmi oferă prietenie şi încredere

Prin bunii mei amici.

Şi în clipa în care va fi să plec acasă.

În dar, ca amintire, vei primi încă o inimă,

Să facă mai frumoasă, puntea acestei minunate prietenii. „

Grijă permanent față de RCI

Timp de peste 20 de ani, Coralia Meteleanu a păstrat legăturile cu noi, asemenea rudelor, și a purtat permanent grijă față de RCI, de redacția română și colegii cu care a lucrat cot la cot, trimițând scrisori, adresând reciproc felicitări de sărbătoare.

În 2003, redacția a realizat publicația în limba română Puntea Prieteniei. De fiecare dată când a primit și citit ziarul, a împărtășit familiei, colegilor și prietenilor, apoi a trimis scrisori redacției cu părerile și sugestiile sale. Într-o scrisoare, ea a arătat că toate rubricile ziarului sunt bine alese, cu conținuturi bogate, fotografii frumoase și culori vii, și în special este folosită o limbă română curată. Ea ne-a informat că a folosit ziarul drept material în pregatătirea crainilor români, la radio și televiziune.

De câte ori când colegii redacției au avut ocazia să viziteze România, au găsit timp să facă o vizită acasă la Coralia Meteleanu, care, împreună cu Stoica, ie-au primit cu mare bucurie.

În 1996, când am făcut o vizită acasă la Coralia Meteleanu, mi-a îmmânat la despărțire o tapițerie cu portretul lui Mihai Eminescu, rugându-mă să-o trimit, în numele familiei sale, redacției române, în semn de prietenie față de poporul chinez și RCI. Această tapițerie este expusă astăzi în vitrina redației române din cadrul Expoziției Permanente a Radio China Internațional, atrăgând mii și mii de vizitatori chinezi și străini.

Coralia Meteleanu ne-a părăsit prea repede, dar, calitățile sale nobile vor fi adânc întipărite în memoria noastră. Coralia Meteleanu, ca și alți experți români care au lucrat la noi, George Speranţa Gomnoiu, Liviu Corbea, Mihai Raşkin, Septimiu Roman, Elvira Ivaşcu, va trăi veșnic în inimile noastre.

Luo Dongquan

30 iulie 2018