Câtă muncă se află în spatele construirii unui număr desăvârşit de pantomimă?

Foarte bună întrebare. Mulţumesc! Exerciţiul este continuu, zilnic. El a devenit ca respiraţia. Un mare regizor rus al secolului XX, Vsevolod Meyerhold, spunea: "Nu există artă fără exerciţiu şi exerciţiu fără artă." Un număr de pantomimă poate să-mi ia şi luni întregi. Un spectacol întreg poate să ia şi câţiva ani. De exemplu, la Dirijorul am lucrat destul de mult. Este exerciţiu continuu într-un cuvânt. Ca să aduc un mic exemplu, în artele marţiale un discipol se apropie de maestru şi-l întreabă. Maestre, cât trebuie să exersez ca să ajung la desăvârşire? Şi maestrul i-a răspuns. Până la moarte. Da, exerciţiul este ca respiraţia şi lucrul este continuu, pentru că un număr sau un spectacol niciodată nu este terminat. Întotdeauna este loc pentru a-l îmbunătăţi, de a aduce ceva nou, ceva în plus. Niciodată nu termini. Tot timpul vrei să mai pui ceva frumos, să mai adaugi, să fie şi mai, şi mai frumos. Aşa că, practic, lucrul este continuu, aşa aş putea să vă răspund.

Se spune că pantomima este pentru acei actori care desăvârşesc o lume interioară bogată şi care sălăşluiesc artistic în ea şi care tânjesc după elocinţa tăcerii căreia încearcă să îi găsească gesturi cât mai grăitoare. Vă regăsiţi în aceste cuvinte, domnule George Ciolpan?

Da, cu siguranţă. Etienne Decroux, considerat părintele pantomimei moderne, un francez, spunea: "Mimul sau actorul de pantomimă este un actor de cea mai înaltă calificare. Şi de ce? Pentru că el, prin tehnica lui, prin măiestria lui, poate reda lucruri pe care actorul de teatru, actorul dramatic nu le poate, nu-i stă în putere să facă aşa ceva." Deci, trebuie să aibă foarte multe un mim, un actor de pantomimă, pentru că din nimic nu iese nimic, trebuie să aibă un arsenal foarte serios la îndemână, emoţional, estetic, civic, magnetic, energetic, filosofic ş.a.m.d., să fie o încărcătură foarte mare. Numai atunci poţi transmite ceva instant publicului sau mesajul pe care îl transmiţi atunci poate fi complet şi poate fi înţeles de către public. Altfel nu se poate în tehnica interioară, pentru că există aşa mici secrete şi vă spun. În arta mimului există tehnică interioară şi tehnică exterioară, adică interiorul este ceea ce m-aţi întrebat dvs. acum şi exteriorul este cum poate să le facă el în exterior. Vă dau un exemplu. Cum poate mimul să facă un mers pe loc şi noi să credem, spectatorul, publicul, că el cu adevărat merge, poate să meargă împotriva vântului, poate să urce pe o scară inexistentă, să coboare pe o frânghie, să fie în apă, să fie la un geam şi noi să credem că aceasta este iluzie. Chiar am avut nişte momente absolut nemaipomenite. Mie îmi place foarte mult să joc pentru copii pentru că sunt cei mai sinceri spectatori şi cei mai buni pentru mine şi era în unul din numere un moment unde era un geam de sticlă. Eu făceam acest geam şi bineînţeles că iluzia este foarte mare, adică ai impresia că este cu adevărat ceva acolo în faţa ta. După spectacol, eu îmi strângeam recuzita şi doi băieţei au urcat pe scenă şi foarte discreţi, în locul unde făceam acest număr, unul face aşa cu degetul în aer şi zice fii atent, aici era un geam, eu l-am văzut, sigur că aici era un geam. Unde este? Şi făcea cu mâna să vadă dacă este sau nu geamul respectiv. Bineînţeles, pentru mine a fost o foarte mare bucurie pentru că ei au crezut într-adevăr. Iată asta este tehnica exterioară când mimul face nişte lucruri, creează nişte iluzii pe scenă şi spectatorul crede. Este un mare lucru. Este ca un magician, am mai zis, creează un miracol, pentru că asta stă în puterea unui mim, un actor de teatru, un actor dramatic nu poate face aşa ceva. Şi prin tehnica lui poate face foarte multe. De exemplu, eu am un număr în repertoriu care se numeşte Evoluţia, unde, în trei minute, trei minute şi 20 de secunde cred că durează, bineînţeles că este cu un suport muzical, joc naşterea şi moartea unei întregi civilizaţii. În trei minute. Iată ce poate face un mim, ce nu poate face un actor de teatru. Iată care este diferenţa între un mim şi un actor de teatru. Şi ca să vă răspund complet la această întrebare, ce înseamnă pentru mine a face pantomimă? A face pantomimă este a crea forme în spaţiu care să reconstituie imaginea a ceea ce simt şi gândesc.