Dialog cu actorul mim, George Ciolpan

Bună ziua de la Beijing şi bine aţi venit la emisiunea „Cultura Chinei într-o ceaşcă". Cum a fost aventura artistului de pantomimă George Ciolpan în China?

A fost o aventură foarte frumoasă, foarte multe impresii minunate să ştiţi, am cunoscut oameni minunaţi, foarte mulţi oameni prietenoşi, amabili, corecţi. Totul a fost organizat la cel mai înalt nivel. Cele mai frumoase impresii le-am avut de la Carnavalul Internaţional al Artelor de la Beijing.

Ce momente aţi prezentat la Carnavalul Internaţional al Artelor de la Beijing pe care tocmai l-aţi menţionat şi cum aţi selectat repertoriul ştiind că o să jucaţi pentru publicul chinez, diferit oarecum de cel din Occident?

Eu ştiam din timp, am fost anunţat unde voi juca. Ştiam că voi juca în aer liber, pe o scenă deschisă, instalată într-un parc imens, foarte frumos şi având în vedere acest lucru mi-am propus să prezint un spectacol adecvat situaţiei. Pentru că, dacă aş fi prezentat altceva, de exemplu ceva dramatic sau filosofic, nu poate lumea să se concentreze într-un spaţiu deschis la aceste lucruri. Deci, am prezentat spectacolul de pantomimă comică Dirijorul. Ce este Dirijorul în două cuvinte? Este un spectacol care este conceput, este compus din mai multe numere independente, ca de exemplu Pianistul, Virtuosul violinist, O Sole Mio, La petrecere, Caractere, La teatru şi altele, unde Dirijorul, care este eroul principal al spectacolului, pentru că eu joc de unul singur, este eroul spectacolului meu, îşi dirijează propriul spectacol-concert având partitura în faţă şi aceste numere sunt pe înţelesul tuturor, adică nu este nimic complicat în ele. Este distractiv, este antrenant, este excentric, toate au un suport muzical. Aşa că a fost foarte bine, a fost foarte, foarte frumos pentru orice vârstă. Chiar şi copiii care erau prezenţi la spectacol, erau foarte mulţi, au primit foarte bine spectacolul.

Aceasta era chiar următoarea întrebare, cum aţi fost primit de spectatorii chinezi, care au fost reacţiile lor, aţi reuşit să le aduceţi zâmbetul pe buze şi să-i impresionaţi? Cum v-aţi simţit dvs. acolo pe scenă?

A fost primit foarte bine. De ce? Pentru că, în primul rând, pantomima este un limbaj universal şi probabil că, acum nu ştiu cum este în China, dacă este pantomimă probabil că este tradiţională, era pentru ei ceva nou, pentru că eu folosesc pantomima modernă şi stilul modern. I-am impresionat pentru că au înţeles în primul rând, au râs, pentru că erau momentele comice, dar umorul fiind şi el universal lumea râde de ceea ce este comic. Cu atât mai mult au fost momente frumoase în sensul că este interactiv spectacolul. Eu iau persoane din public, îi aduc pe scenă şi, de exemplu, încercăm să construim o orchestră împreună, fiecare îşi are instrumentul lui şi atunci ne distrăm, imaginar bineînţeles şi atunci ne distrăm foarte tare pentru că ei aşteaptă foarte multe surprize, deci era şi interactiv. A fost primit foarte bine, eu sunt foarte mulţumit de cum a decurs spectacolul.

Cât de dificil este să transmiteţi emoţie doar prin gesturi şi mimică?

Nu este dificil, este o imensă satisfacţie pentru mine şi vă spun de ce. Personal, nu-mi place vorbăraia, deci unde sunt prea multe vorbe mi se pare plicticos. Pentru mine este foarte important să spui multe, de exemplu dacă este vorba de vorbe, prin puţine cuvinte ori pantomima în acest sens îşi propune şi cred că este ca o definiţie a ei, să spui foarte multe fără a rosti cuvinte. Chiar un epitaf de pe piatra funerară a unui mare mim al secolului XVIII, Jean-Louis Barrault, el şi-a dorit să fie scris acest epitaf pe piatra lui de mormânt – "Aici odihneşte omul care a spus totul fără a rosti cuvinte." Eu, ca persoană folosesc foarte puţine cuvinte, nu-mi place foarte multă vorbă, cu cât mai puţine cuvinte, cu atât mai bine este, adică dacă ele sunt spuse, să fie spuse cu foarte mult sens şi atunci transmit ceea ce se întâmplă în interiorul tău. A scoate din acest interior, a face ca interiorul să spunem aşa să devină vizibil, invizibilul vizibil este ceva extraordinar şi asta este asemenea unui magician. Dar pentru asta e nevoie de o tehnică anume, de o tehnică foarte bine pusă la punct, de o tehnică interioară, de o tehnică exterioară, de o expresivitate anume, pentru că foloseşti simboluri, semne foloseşti, dar totodată să fie şi pe înţelesul publicului, să nu se transforme asta într-un fel de rebus sau să fie ceva enigmatic. Nu este bine, mimul sau actorul de pantomimă trebuie să fie înţeles, indiferent ce ar prezenta el. Dar ţine de măiestria lui, când el transmite ceva foarte clar, un mesaj foarte clar şi este foarte bine citit de spectator. Ca să revin la întrebare, nu este dificil, este extraordinar de frumos, de important pentru mine să pot transmite emoţiile fără să vorbesc.