Era oglinda pe care o cumpărase când se căsătorise cu Xu Yulan, iar femeia o ţinuse tot timpul pe pervazul geamului. În fiecare dimineaţă, după ce se trezea, stătea în faţa ferestrei, privea copacii, se privea pe sine, îşi aranja părul şi îşi întindea pe faţă o cremă albă ca zăpada. Apoi Yile a crescut, a întins mâna şi a înşfăcat oglinda de pe pervaz, după care şi Erle a crescut şi putea ajunge la oglindă. Când a crescut şi Sanle, oglinda aceasta stătea încă pe pervaz, dar cei trei băieţi au spart-o. Bucata cea mai mare era un triunghi mare cât un ou şi pe aceasta a luat-o Xu Yulan de jos şi a continuat s-o ţină pe pervaz.

Acum Xu Sanguan a ridicat în faţa ochilor ciobul de oglindă şi s-a privit, apoi a privit ochii lui Yile. Erau ochi la fel ca ai săi; a pus oglinda şi în faţa nasului şi l-a privit un pic, iar apoi a privit nasul lui Yile. Era ca al lui… Xu Sanguan şi-a zis în sinea sa: „Toţi spun că Yile nu seamănă cu mine, însă mie mi se pare că seamănă un pic".

Yile l-a văzut pe tatăl lui că îl priveşte tâmp şi a spus:

— Tăticule, te uiţi la tine, după aceea te uiţi la mine. Ce cauţi, de fapt? (Fragment din romanul scriitorului chinez Yu Hua, Cronica unui negustor de sânge, tradus de Prof. Univ. Dr. Luminița Bălan)

De curând aţi fost invitata Catedrei de limba română a Universităţii de Studii Străine de la Beijing, unde aţi participat la cursul de media pe care îl predau acolo şi aţi dialogat cu studenţii chinezi care învaţă limba română. Cum a fost acea lecţie pentru dvs. şi cum vi s-au părut tinerii chinezi care v-au asaltat cu întrebările？

Mi-a făcut o imensă bucurie acea oră şi jumătate cât am petrecut-o în compania lor. Aveam emoţii, trebuie să recunosc, nu ştiam cum va fi întâlnirea cu aceşti studenţi. Pe unii dintre ei i-am întâlnit în Bucureşti, atunci când au făcut un stagiu de perfecţionare, pe unii la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus de anul trecut, de la Bucureşti, erau acolo implicaţi în diverse activităţi. Anul trecut, China a fost invitată de onoare la Târgul Gaudeamus şi aceşti copii au fost prezenţi, s-au ocupat de cartea chinezească şi de promovarea ei. Deci unii îmi erau cunoscuţi de-acolo, dar am cunoscut tineri acum, la această întâlnire, care m-au impresionat foarte mult prin atitudinea lor faţă de studiu, de carte. Se vedea foarte limpede în ochii lor că sunt copii îndrăgostiţi de învăţătură, care învaţă foarte bine, care sunt dedicaţi căii pe care şi-au ales-o şi anume aceea de a fi specialişti în limbă şi cultură română, de a fi ambasadori ai Chinei în relaţia cu România şi le-am spus acest lucru şi i-am încurajat să continue să înveţe, pentru că au un rol extrem de important, aşa cum îi încurajez şi pe studenţii mei să insiste în învăţarea limbii chineze, să-şi dorească să fie cât mai buni, să se perfecţioneze, fiindcă vor avea foarte multe de făcut în viitor pentru această relaţie de prietenie. Deci, întâlnirea a fost emoţionantă, în primul rând, pentru că însemna şi o revedere cu unii dintre ei, însemna şi o primă întâlnire cu alţii. Am fost impresionată de nivelul de limbă română pe care-l au. Am auzit câţiva studenţi care mi-au pus întrebări vorbind ca nişte români. Dacă aş fi închis ochii aş fi avut sentimentul că sunt acasă cu studenţii mei. Foarte, foarte bine vorbeau şi cu o pronunţie impecabilă. Felicitări lor şi felicitări şi profesorilor minunaţi pe care-i au la această catedră, la rândul lor, şi ei îmi sunt foarte dragi şi-mi sunt prieteni şi nu contenesc să mă gândesc la ei ori de câte ori trebuie să fac o traducere din chineză în română, o traducere literară. Nu contenesc să mă gândesc că aceasta este o traducere pe care o vor vedea şi specialiştii în limba română de la Beijing, de la Universitatea de Studii Străine şi trebuie să am mare grijă să se ridice la nivelul aşteptării lor şi, sigur, şi la nivelul competenţei lor, pentru că la rândul lor, profesorii de la Catedra de limba română, de–acolo, de la Beijing, sunt nişte profesori absolut minunaţi, nişte specialişti desăvârşiţi şi care au făcut foarte mult pentru cunoaşterea culturii române, a literaturii române în Beijing. Întâlnirea şi vizita la această universitate mă emoţionează de fiecare dată, fiindcă ştiu că acolo rezonăm cu aceşti prieteni ai noştri, ai poporului român.