Pe lângă munca de profesor vă ocupaţi şi cu cercetarea şi cu traducerea de cărţi. Cum reuşiţi să le împăcaţi pe amândouă?

Când predau, asta este munca mea principală şi orarul este fixat şi trebuie să fiu prezent la ora fixată aici. Asta înseamnă că cercetările şi traducerea trebuie să le fac în timpul liber. Şi cred că asta este foarte greu pentru mine, pentru că uneori sunt greu de găsit câteva ore întregi să stau jos să traduc ceva sau să fac nişte cercetări. Trebuie să fac aceste lucruri într-un mod întrerupt să zic, deci să traduc o jumătate de oră şi după aceea mă ocup de altceva şi apoi mă întorc şi continui să traduc. Şi cred că asta este foarte dificil pentru mine.

Ce vă atrage spre munca de traducere?

Asta este de fapt o mare plăcere şi un mod de relaxare pentru mine. Ca să predau şi ca să fac alte cercetări trebuie să stau un timp foarte lung, să stau acolo câteva ore în şir, dar pentru traducere pot să folosesc timp, în bucăţi, fiecare zi să traduc câteva fraze sau câteva paragrafe. De aceea, pentru mine este o relaxare.

Cum arată în viziunea dvs. cea mai reuşită traducere?

Încă n-am prea multe traduceri, de aceea nu pot să zic care este cea mai reuşită. Am tradus o istorie a culturii române şi o autobiografie a preşedintelui. Aceste două cărţi sunt cu totul diferite, în două stiluri diferite şi pentru mine este greu să zic care este mai reuşită. Pentru mine seamănă cu cei doi copii ai mei, un băiat şi o fată şi e greu de zis care este mai reuşit.

Cum vedeţi, astăzi, la 60 de ani, dezvoltarea catedrei de limba română?

Să ştiţi că în cultura chineză, 60 de ani are o semnificaţie deosebită, că după calendarul nostru şi zodiacul nostru, 60 de ani înseamnă un circuit, deci înseamnă un nou început pentru o generaţie. Şi cred că şi această aniversare, adică cea de-a 60-a aniversare şi pentru secţia noastră este un nou început, pentru că în ultimii ani s-a schimbat foarte mult. Şi China, şi România şi toată lumea s-au schimbat foarte mult. De aceea, avem acum un alt model de predare, un alt mod pentru a pregăti studenţi şi, pe lângă moşternirea tradiţiei din generaţii mai vechi trebuie să încercăm să facem nişte lucruri noi. De exemplu, eu mă interesez foarte mult acum de cercetările asupra politicilor lingvistice din diferite ţări din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România şi cred că în perioada aceasta de globalizare nu mai trebuie să ne limităm la o singură limbă sau la o singură ţară, pentru că şi România a devenit un membru al Uniunii Europene şi cred că trebuie să o cercetăm dintr-o perspectivă mai largă şi, bineînţeles, studenţii trebuie să-şi dea seama de această schimbare şi trebuie să înveţe într-un alt mod. Cred că asta este semnificaţia acestei aniversări.