(Fotografie realizată de Cristina Nichituş Roncea)

(Fotografie realizată de Cristina Nichituş Roncea)

„Statul în secolul XXI - Modelul Chinez" este a şasea ta carte. Cinci sunt despre China. Ce proiecte editoriale, ce planuri de viitor ai? Mai scrii?

O să continui să scriu şi pe blogul personal. Ceea ce-mi propun acum, pentru că simt nevoia să mă aşez, lucrarea fiind destul de complexă, tratând absolut toate laturile societăţii chineze, îmi propun în viitor, mai ales atunci când voi merge în România, să organizez astfel de conferinţe. Înţeleg şi văd un interes puternic al românilor pentru a cunoaşte China de azi. Mai mult, voi încerca să mă aplec mai mult asupra culturii şi modului de gândire al societăţii chineze, pe care să-l prezint în articole şi în conferinţe, pentru că este foarte important şi foarte interesant să înţelegem mecanismul, pentru că în China, din punctul meu de vedere, succesul este asigurat de modul de organizare şi de modul în care sunt gândite lucrurile. Atunci când gândeşti îndelungat şi ajungi la rezultatul corect, evident vine şi succesul. Ori asta cred că este o lecţie pe care nu doar România o poate învăţa. Să gândim foarte mult înaintea unei decizii, să nu se reacţioneze la primul implus. Asta cred că va constitui principala mea preocupare în perioada următoare.

Crezi că te-a schimbat, într-un anume fel, cultura chineză în modul tău de a fi, în modul tău de a gândi?

Evident. Toţi prietenii mei când merg în România îmi spun Chinezul acum, nu mai îmi spun Românul şi asta, în primul rand, este o situaţie pe care o resimt – m-am calmat foarte mult, m-am liniştit, chiar şi atunci când mă supără ceva foarte puternic reuşesc foarte uşor să nu mai reacţionez, să nu mai reacţionez la primul impuls, să-mi controlez stările interioare. Ori asta am învăţat-o de la chinezi, de la dvs., de la colegii mei, pentru că ştiu că acum 6 ani când am venit aici, foarte mulţi îmi spuneau că sunt aşa ca un urs fioros, care se uită foarte încruntat şi am spus, da, am venit dintr-o ţară care are foarte multe suferinţe, şi oamenii trăiesc fără să realizeze că trăiesc în suferinţă. Ori liniştea, stabilitatea de aici, felul în care zi de zi vezi evoluând lucrurile, toate acestea m-au făcut să mă schimb şi să fiu, dacă vreţi, un mic cetăţean al Chinei care într-o zi se va întoarce în ţara lui, care va rămâne profund marcat de realităţile de aici.

Dan Tomozei îţi mulţumesc pentru acest dialog şi îţi doresc în continuare proiecte cât mai inspirate şi multe vise frumoase, aici, în China.

Eu vă mulţumesc pentru oportunitatea de a avea acest dialog, de a discuta despre proiectele mele. În primul rând, vă mulţumesc pentru şansa de a fi în mijlocul dvs. de 6 ani, de a lucra la Radio China Internaţional, iar proiectul acesta, aşa cum am scris şi în carte, este dedicat tuturor colegilor şi chinezilor mei, cărora le-am cerut scuze în carte, pentru că sunt convins, nu am reuşit, nu am cum să simt ca un chinez şi, probabil, nu am reuşit să înţeleg toate aspectele societăţii şi vieţii chineze. E posibil să fi greşit în carte, motiv pentru care odată cu mulţumri cer şi posibile şi necesare scuze pentru că nu am fost capabil să înţeleg societatea chineză pe măsură. Vă mulţumesc foarte mult!

Mulţumim foarte mult!

Li Xin (Alina)

Radio China Internaţional – secţia de limba română

18 octombrie 2016