Ce impresii au lăsat lucrările dvs. asupra vizitatorilor?

Eleganţă, rafinament în expunere, sensibilitate a tehnicii, dar şi putere prin culoare au fost cuvintele care au descris expoziţia. Galeria Căminul Artei - Parter este un spaţiu de expunere dificil, care te obligă să concentrezi esenţa într-o singură sală largă şi luminoasă, cea dintâi fiind percepută ca un pasaj, un culoar, care te direcţionează spre camera centrală. Unii dintre vizitatori au fost atraşi mai mult de partea ilustrativă a lucrărilor, alţii din contră au considerat mai valoroasă expresivitatea semnelor. Însă cred că semnele au fost cele care au stârnit interesul. În mod firesc am fost întrebată ce reprezintă semnele folosite sau dacă pot fi citite. Misterul acestei prime forme de scriere primitive a intrigat în mod cert. Se pare că limbajul semnelor are un impact mult mai mare asupra inconştientului decât ne imaginam. A fost de asemenea apreciată tehnica lucrului cu suprafeţe mari de alb, deoarece este foarte dificil de găsit echilibrul, armonia între plin şi gol. Folosirea albului, ca spaţiu liber este în primul rând un atribut instinctiv, dar trebuie să fie şi controlat, gândit. Cred că scopul acestei expoziţii a fost împlinit din perspectiva mea, expoziţia fiind descrisă în ansamblul ei ca emanând atmosfera veche a Chinei.

Doamna Sylvia Trăistariu, cum s-a născut pasiunea dvs. pentru cultura chineză, pentru China?

Cred că înainte de toate a existat o atracţie ancestrală, inexplicabilă, spre est. Spre est care este mult mai spiritual, mai apropiat de natură, mai ataşat de tradiţii. A existat şi interesul pentru misterele lumilor vechi, pentru spiritualitate, pentru istorie dar şi pentru legendă. Însă un documentar care urmărea firul descoperirii şi cercetării ARMATEI DE TERACOTĂ, a fost momentul meu de revelaţie în care descopeream în China un tărâm magic, de poveste, în care soldaţi de teracotă păreau vii şi gata de luptă. Era ceva absolut nou pentru mine. Mi s-a părut extraordinar. Apoi, în studenţie am avut ocazia să citesc POVEŞTI DIN CHINA. Erau foarte diferite de poveştile noastre. Aveau o logică ciudată, dar de o subtilitate foarte profundă, iar personajele erau de cele mai multe ori plante şi animale. Lectura lor te obliga pur şi simplu să gândeşti altfel. Am reţinut şi un citat care mi-a plăcut foarte mult: „Căci numai cei născuţi din foc, sunt cei ce înţeleg albastrul". Pe parcurs, acest interes pentru China s-a estompat. A revenit însă odată cu urmarea cursurilor de masterat la Universitatea de Artă din Bucureşti. Proiectul urmărea folosirea semnelor ca definire a societăţii contemporane, dar semnul peştelui a fost cel care m-a adus din nou la China, apoi la descoperirea celor două culturi neolitice Cucuteni şi Yangshao. Acest parcurs intelectual s-a materializat în călătoria în China ca participant la Bienala Internaţională de Artă de la Beijing. A fost momentul decisiv în care fascinaţia mea pentru cultura chineză a devenit o certitudine.