Scriitorul român Eugen Uricaru discută cu redactorii şi veteranii secţiei române a Radio China Internaţional.

Scriitorul român Eugen Uricaru discută cu redactorii şi veteranii secţiei române a Radio China Internaţional.

Scriitorul român Eugen Uricaru discută cu redactorii şi veteranii secţiei române a Radio China Internaţional.

Jurnalistul şi românologul, Luo Dongquan a spus că schimburile dintre China şi România în domeniul literaturii au rădăcini foarte adânci. „Primul care a scris despre China, după cum sunt documentat, este în secolul XVII, Nicolae Milescu Spătaru a vizitat China şi la întoarcere a scris cartea Descrierea Chinei. Pe urmă, în secolul XIX, Vasile Alecsandri a scris cel mai devreme poezii cu tematica Chinei. Şi domnul Slavici a fost influenţat foarte mult de ideile confucianiste. Dar în anul 1980, Maiorescu este primul din România care a tradus din literatura chineză, în română, a tradus din germană, nu direct din chineză. A tradus Jingu qiguan, Întâmplări ciudate din istorie şi din contemporaneitate, cam aşa ceva. Şi, în aceeaşi perioadă, Vasile Pogor a tradus cel mai devreme poeziile antice din China. În schimb, în China, scriitorul ShenYanbing în anii '30, a tradus Primăvara de Sadoveanu."

Marele traducător Xu Wende a spus, vădit emoţionat, că îşi aminteşte cu drag de anii frumoşi ai studenţiei petrecuţi în România şi că întreaga lui carieră profesională este strâns legată de România. În cei 13 ani petrecuţi acolo, a adunat amintiri şi impresii de neşters din suflet şi din memorie. „Pe băncile Facultăţii de Filologie din Bucureşti am avut primele contacte cu dulcea limbă românească, cu marele Eminescu, ale cărui creaţii poetice m-au fascinat profund. Atunci am apucat să-l îndrăgesc pe Eminescu şi nu pot să nu cuprind, mai târziu, în aceeaşi iubire, şi poporul şi ţara care a dăruit lumii pe Enescu, pe Grigorescu, pe Sadoveanu, pe Arghezi, în specialităţile lor. Mai mult, chiar pot spune că aş socoti cu dragă inimă, România, drept a doua mea patrie, căci în mijlocul poporului român mi-am petrecut cei mai frumoşi ani ai studenţiei, ai tinereţii mele. (…) În octombrie 1957, am publicat două poezii scrise de mine direct în limba română, poezii intitulate Perla şi Niciodată. Astăzi, mă mir şi eu cum de am avut atunci îndrăzneala inocentă de-a mă duce cu nişte exerciţii, compoziţii la secţia de poezie a Gazetei Literare. La redacţie m-a primit foarte amabil domnul Nichita Stănescu. Dumnealui mi-a citit pe loc cele două poezii şi mi-a spus răspicat şi concis, pur româneşte, fără niciun neologism, apoi a urcat la etaj la redacţia revistei Tânărul scriitor şi s-a întors în câteva minute, grăindu-mi tot răspicat şi concis, bătrânul a aprobat. Bătrânul de care a vorbit era poetul Demostene Botez, membru corespondent al Academiei. Astfel, poeziile mele au apărut în numărul din octombrie al revistei Tânărul scriitor, cu nota redacţională în care se spune – La redacţia revistei noastre a sosit o scrisoare din partea tânărului poet chinez Xu Wende, în care am găsit aceste poezii. Versurile sunt scrise direct în limba română şi aduc cu ele o adiere orientală de poezie şi puritate."