Domnule Președinte, pe finalul dialogului nostru îndrăznesc să vă provoc la o notă mai optimistă. Mă refer strict la relația România – China, o relație pe care îndeobște cunoscătorii o cataloghează o relație de prietenie tradițională, veche dincolo de cei 66 de ani de relații diplomatice oficiale cu noua Chină. Cum ați fost primit la Ningbo și care sunt, dacă doriți, relațiile dumneavoastră în contact cu partea chineză?

Bine, relațiile mele personale totdeauna au stat la un nivel foarte bun. Ele au început în mediul academic, încă din perioada în care România era sub dictatura lui Ceaușescu. Prima oară am fost în China la un Congres mondial al Aurului, pentru că specialitatea mea este mineralogia aurului. Atunci am avut ocazia, timp de o lună de zile, fiindcă Academia din China mi-a oferit aceste săptămâni, să cunosc mediul academic. Sigur că puțină lume știe, când am fost ulterior, în 1997, mi s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Beijing. S-a și creat, cu această ocazie prima diplomă de tip modern de Doctor Honoris Causa. Rectorul de atunci era laureat Nobel în fizică, o personalitate de înalt nivel. Am creat acest tip de relații academice și inclusiv la Universitatea din București există acel departament de limbă și civilizație chineză, care a creat mulți experți. Există și la Universitatea din Cluj și la Universitatea din Iași. Aceasta este o bază de dezvoltare pe viitor de valorificare a unor relații politice care s-au creat și pe un fond internațional propice, într-un anume moment al istoriei noastre comune. Ele au rămas în amintire. Eu observ aici că „Lomaniya" cum se spune, este un cuvânt care deschide discuțiile, deschide ușile, deschide inimile . Așa cum v-am spus, din păcate, pe aceste uși deschise nu prea intră nimeni. Sau dacă intră, ceea ce este mai rău, intră cei din politică și administrație, intră, promit, după aceea toate eșuează în birocrația românească. Mi-ați spus să fiu optimist. Sunt optimist pe termen lung, îmi este mai greu să fiu optimist pe termen scurt, dar pot să vă spun că relațiile în domeniul educației, științei, cooperării științifice și mă pregătesc să fac, zilele următoare, o vizită la institutul de cercetare și dezvoltare. Dacă ați auzit de Top Shanghai, clasamentul universităților, am avut ocazia să discut cu autorul acestui clasament care înseamnă ierarhia universităților mondiale. Aceasta este calea care pregătește relații pe termen lung. Sigur, și în domeniul politic am avut ocazia, după terminarea mandatului meu prezidențial, să vin aici cu boardul institutului East-West, un board format din miliardari americani unde domeniul politic era reprezentat de fostul președinte al Finlandei, Martti Ahtisaari, și de mine, și am avut discuții la nivel înalt cu oficialițăți chineze privind cooperarea, de această dată, globală între China și Occident, între Statele Unite și China, Statele Unite și occidentul european. Aceste lucruri se întâmplau în 2007, iată au trecut atâția ani și de fiecare dată când mă întorc în China remarc acest progres economic excepțional. Dar, atenția mea este îndreptată spre domeniul cultural și academic.

Domnule Președinte Emil Constantinescu, vă mulțumim în mod deosebit pentru amabilitatea de a dialoga la Radio China Internațional. Vă mulțumim pentru expunerea, consider extrem de valoroasă pentru cei care sunt interesați de relațiile profunde dintre România și China, și vă dorim mult succes în activitatea bilaterală pe acest domeniu.

Și eu și doresc tuturor românilor care lucrează în China, am fost bucuros să văd că la Ningbo a fost atașat delegației un tânăr care și-a terminat studiile la Universitatea din Ningbo, există români care studiază la Universitatea din Beijing, la alte universități din China, așa cum există chinezi care studiază în România. Ei vor construi viitorul. Ei sunt speranța noastră pentru mai bine, nu numai în relațiile bilaterale, dar pentru pacea din lume.

Vă mulțumim foarte mult. Toate cele bune, domnule Președinte.

La fel. Numai bine.

Dan Tomozei, Radio China Internaţional

Beijing – Ningbo, 10 iunie 2015