Dialog realizat cu Wang Zhi, regizorul proiectului "Poveşti cu români în China"

conf.univ.dr.Doru Niţescu, prodecanul Facultăţii de film din cadrul UNATC  Bucureşti, prof.univ.dr. Marius Şopterean, directorul Departamentului Regie de film din cadrul UNATC Bucureşti, prof.univ.dr. Laurenţiu Damian, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România şi directorul Secţiei române a Radio China Internaţional, Wu Min (de la stânga la dreapta) vizionează unul din reportajele incluse în proiectul Poveşti cu români în China.

Delegaţia cineaştilor români alături de regizorul Wang Zhi, Ema Stoian, masterand la Academia de Film din Beijing şi directorul Secţiei române a Radio China Internaţional, Wu Min.

Cum s-a născut ideea acestui proiect?

Anul acesta se împlinesc 65 de ani de relaţii diplomatice. Am vrut să facem ceva, o emisiune specială dedicată acestei aniversări. De aceea, am vrut să alegem o metodă sau o cale potrivită, care să fie acceptată de cât mai mulţi oameni din România şi din China. De aceea, am ales televiziunea, pentru că are o audienţă mai bună în comparaţie cu radioul, de aceea am şi ales poveşti despre oameni, pentru că subiectul e cel mai viu, e cel mai apropiat de sufletul telespectatorilor, în comparaţie cu oamenii de afaceri sau cu politicienii de rang înalt, care sunt cam departe de viaţa noastră zilnică.

Ce dificultăţi aţi întâmpinat în timpul acestor filmări?

Cea mai mare dificultate a fost legată de comunicare, pentru că eu nu cunosc limba română. De exemplu, când am filmat la Shanghai, cu Iraida şi ea a primit un telefon, nu am ştiut despre ce este vorba în conţinut, dar din experienţă am ştiut că trebuie să filmez acel moment. După aceea, de la colegele mele am aflat că, într-adevăr, a fost o convorbire telefonică foarte importantă. Pentru că nu înţeleg limba, nu ştiu din ce unghi să filmez, de aceea aleg diferite locuri, ca să am suficiente cadre pentru montaj, pentru acoperire. A doua mare dificultate a fost legată de timp, mai ales pentru personajele din alte localităţi a trebuit să petrecem mult timp pe drum. China este mare, iar deplasările noastre ne-au luat mult timp, de exemplu până la Shanghai sau Hangzhou a fost nevoie de o zi, iar pentru partea de documentare ne-a rămas mai puţin timp, nu am reuşit să obţinem mai multe detalii despre viaţa şi munca lor, să organizăm mai bine scenariul. Şi a treia problemă e legată de diferenţele culturale dintre cele două popoare, unele filmări nu au corespuns cu aşteptările noastre. Au existat diferenţe între părerea noastră, concepţia noastră, planul nostru şi cele ale intervievaţilor, cum s-au gândit ei că ar trebui să fie. De aceea, a trebuit să căutăm împreună o metodă, o soluţie potrivită, acceptabilă de ambele părţi.