Dialog realizat cu Marina Almăşan, producător TV

Marina, îţi spun bun venit la Radio China Internaţional, mai exact la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă. Eşti de câteva zile la Beijing, spune-mi te rog cu ce ocazie aici, cu ce gânduri?

În primul rând să îţi răspund la salut, bine v-am găsit şi mă bucur nespus că iată această călătorie a mea, eu îi spun o călătorie fabuloasă într-o ţară în care îmi doream, visam să o vizitez de mică, iată că această călătorie a mea se opreşte şi în acest loc unde am avut ocazia să cunosc români-români şi români-chinezi. Chiar am avut o surpriză extraordinară să găsesc aici chinezi care vorbesc atât de bine limba română şi sunt sigură că şi ştiu multe despre ţara noastră. Şi acum, întrebarea principală, ce vânt mă aduce aici. Mi-am dorit tare mult, repet, de mic copil să vizitez China. N-am avut până acum ocazia să o fac, cu toate că meseria pe care o am m-a purtat în destule ţări ale pământului. Am făcut reportaje de călătorie la televiziune în numeroase ţări, uite, nu am ajuns în China şi era, aşa, ca o mare nerealizare pe care o tot trăgeam după mine de la an la an, iar anul acesta, un prieten, director la o editură în Bucureşti, o editură la care am scos două cărţi m-a întrebat, tu de ce nu scrii un jurnal de călătorie. Şi zic, dar oare ar avea interes în magazine, în librării un jurnal de călătorie scris de mine? Da, este foarte interesant să citească oamenii cum este văzută lumea de o vedetă de televiziune. Zic, da, sună interesant, mai ales că mie îmi place să scriu. Şi a zis, da, gândeşte-te la acest lucru. Şi atunci m-am gândit şi zic hai să încerc şi acest lucru. În ce ţară să călătoresc? Şi atunci mi-am zis, China. Asta e. Acum a venit momentul să vizitez China şi am pregătit cu 2 luni înainte această plecare, pentru că am vrut ca odată venită aici să nu fiu, cum spun englezii, ca un copil în pădure, deci să fiu oarecum organizată, am reuşit să fac nişte contacte aici la faţa locului. Oamenii pe care i-am cunoscut m-au îndrumat, mi-au spus cam care ar fi lucrurile interesante de văzut, pentru că din păcate nu stau decât 10 zile, ori 10 zile sunt puţine şi pentru un cartier din Beijing, darăminte pentru Beijing, nu mai vorbesc de China. Sunt acum abia în a treia zi, dar din păcate aşa foarte, foarte, foarte multe nu pot povesti, dar impresia este exact aceea pe care mă aşteptam să o am, adică sunt emoţionată să descopăr ceea ce copil fiind citeam doar în cărţi sau vedeam la televizor în documentarele despre China, acum le văd cu ochii mei. Şi nu vă ascund că în momentul în care am ajuns la Marele Zid Chinezesc şi am pus piciorul pe Marele Zid pur şi simplu mi-a venit să plâng de emoţie, pentru că îmi aminteam de orele de geografie din şcoala generală când aveam, nu ştiu, 12 ani, 13 ani şi când ţin minte şi acum vocea profesoarei de geografie, care ne povestea despre Marele Zid Chinezesc şi ne spunea că pe atunci, nu ştiu dacă acum mai e valabil, dar pe atunci, acum foarte mulţi ani, ne spunea că este singura construcţie de pe pământ care se vede cu ochiul liber din Cosmos, şi mi se părea atât de grozav acest lucru, şi îmi doream să ajung în Cosmos, nu ca să ajung în Cosmos, ci ca să văd de acolo Marele Zid Chinezesc. Şi acum, când am păşit pe Marele Zid Chinezesc mi-a venit pur şi simplu să lăcrimez şi m-am gândit, uauu, eu sunt acum pe Marele Zid Chinezesc, ce păcat că uite, prietenii mei şi familia mea nu o să aibă niciodată poate ocazia să simtă ceea ce am simţit eu.

Chiar ai anticipat una dintre întrebările mele. Care sunt primele tale impresii, cum descoperi China la ea acasă?

Impresia numărul 1 a fost în aeroport. Fireşte, aeroportul este poarta fiecărei ţări spre lume. Am ajuns într-un aeroport atât de mare încât am zis, da, cred că sunt acum în China. Totul este foarte mare. După aceea, cei de la Ambasada României ne-au adus cu maşina de la aeroport la ambasadă şi am avut ocazia să fac o primă traversare a Beijingului. Şi totul mi s-a părut atât de larg, atât de aerisit, clădirile înalte, bulevardele largi, pe margine parcurile se vedeau foarte mari, deci totul era la o scară foarte mare.

Nu seamănă cu Bucureştiul?

Nu seamănă deloc cu Bucureştiul, e adevărat puţin poluarea este mai mare decât la Bucureşti şi căldura mult mai mare, dar per ansamblu totul a fost aşa la nivelul foarte mare şi emoţiile mele au fost şi ele la o scară mult mai mare decât cea obişnuită.