Cum este să fii dirijor ca femeie？

Sigur, toată lumea mă întreabă lucrul acesta, dar pentru că este ciudat, este ca şi cum ai fi femeie pilot pe avion. Cred că este acelaşi lucru. Lumea nu consideră că femeile au destulă putere să comande, ori trebuie să înţeleagă că în muzică sexul n-are nicio legătură, sigur acolo unde este vorba de voci feminine, de voci masculine, selecţia este naturală şi este normal, însă atunci când îţi iubeşti instrumentul, în cazul meu, corul, atunci când corul te înţelege, când comunicarea este una frumoasă, când reuşeşti să dai acea emoţie unică în sala de concert ascultătorilor împreună cu corul tău şi ieşi fericit de-acolo, în momentul ăla nu contează ce fel de om eşti, ce sex ai, eşti femeie, bărbat, ce orientări ai în toate privinţele, chiar nu contează, contează doar dorinţa celor care fac ca asta să fie foarte puternică, să o poată duce la bun sfârşit şi dorinţa celorlalţi să vină în sala de concert. Dacă dorinţa spectatorilor se multiplică şi revine şi ei îşi doresc în continuare să te vadă sau să te asculte, înseamnă că ţi-ai făcut bine treaba şi că meriţi să fii acolo. Ori, femeie sau bărbat, chiar nu contează. Eu n-am privit niciodată lucrurile acestea aşa, n-am avut niciodată emoţia faptului că sunt, cred, singura femeie dirijor în România, vorbind de coruri profesioniste şi asta pentru că-mi iubesc foarte tare meseria, îmi iubesc foarte tare colegii, îmi iubesc foarte tare relaţia cu muzica împreună cu ei şi mai ales pe scenă. Iar eu, în momentul acesta, îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a îndrumat paşii înspre această direcţie şi că mă pot simţi aşa de bine în postura aceasta.

Care crezi că sunt caracteristicile pe care trebuie să le aibă un dirijor pentru a fi perfect？

Eu cred că dacă un dirijor este perfect, nu e bine, pentru că încetează căutarea, căutarea de sine în primul rând şi căutarea de sine în relaţie cu arta. În momentul în care încetează această căutare considerându-te destul pentru tine şi pentru ceea ce-ţi doreşti şi pentru ceilalţi, în momentul acela nu mai ai niciun scop şi nicio energie care să te motiveze să mergi mai departe. Dar cred că lucrurile esenţiale sunt tenacitatea, seriozitatea, sensibilitatea fără de care nu poţi să faci artă, sensibilitatea umană să-i înţelegi pe ceilalţi şi să-ţi doreşti să faci echipă bună cu ceilalţi, deci poţi să fii minunat în toate privinţele tehnice, dar dacă comunicarea şi sensibilitatea nu te ajută în legătură cu ceilalţi rămâi singur şi asta nu e bine. Aşa că, cred că perfect este primejdios să spună orice artist până la urmă. Mie mi-e frică de acest lucru. Şi sper să nu am niciodată senzaţia că am făcut destul, ci să am mereu senzaţia că se poate mai bine şi că trebuie să caut încă o cale de-a ajunge şi mai bine şi mai frumos şi mai satisfăcător pentru sufletul nostru al tuturor. Cred că asta-i cheia.

Care dintre concertele tale consideri că a fost cel mai reuşit？

Foarte grea întrebare, pentru că într-un singur concert pot fi momente multiple, momente foarte diferite, momente în care ştii că nu ţi-a ieşit ceva bine, că ai ratat tu ceva sau au ratat ceilalţi ceva, dar este vina ta întotdeauna, pentru că eşti dirijor şi trebuie să-ţi asumi tot ce se întâmplă în scenă, însă pot fi şi clipe, repet, clipe, în care simţi că a fost divin, în care simţi că momentul acela pe care şi-l doreşte toată lumea a fost o clipă în care Dumnezeu a pus mâna pe tine şi ai simţit că a fost nu perfect, nu bine, nu că ţi-a ieşit bine din nu ştiu ce privinţă, ci că acea clipă a fost atinsă, e greu de spus, într-un fel în care e ceva sacru aproape şi atunci aceste clipe trebuie preţuite, pentru că sunt puţine, foarte puţine, cel puţin deocamdată pentru mine, dar sunt clipele care ne motivează cel mai mult. Şi astfel de clipe am simţit împreună cu colegii mei. Spre exemplu, în concertul de Crăciun de la Sf.Gheorghe, a fost un concert într-o catedrală ortodoxă, arhiplină, unde colindele care sunt mereu cele mai gustate şi cele mai cerute momente muzicale într-un an, atmosfera, biserica, incinta, faptul că toţi ne doream, faptul că coriştii, dirijorul, adică eu, am fost foarte motivaţi să fie totul bine, pentru că vroiam să le oferim un moment de fericire unică, faptul că era şi Crăciunul, lucrurile acestea cumva se leagă şi se întâmplă, aşa, o flacără, într-un moment, pentru că toate elementele în rest s-au adunat într-unul şi au construit o energie absolut divină. Concerte frumoase avem multe, avem multe, însă clipele acestea sacre sunt de nepreţuit şi ele ne construiesc mai departe dorinţa de a ne căuta, poate ne mai iese o dată la fel, sau poate ne mai iese într-un fel în care să putem da această emoţie şi mai puternică celor din jurul nostru.