Dialog realizat cu Anna Ungureanu, dirijorul Corului Madrigal

Anna Ungureanu, bine ai venit la Beijing. Pentru început, spune-mi, te rog, cum te simţi aici în China şi cât de mari sunt emoţiile？

Bine v-am găsit! Suntem foarte fericiţi cu toţii că am putut ajunge în China, este o distanţă pe care noi nu am parcurs-o până acuma, poate în Japonia, acolo a fost iarăşi o distanţă similară. Suntem foarte fericiţi. Până acuma am vizitat câteva locuri care vorbesc despre cultura chineză şi ne-a emoţionat foarte tare, pentru că ceea ce vezi la televizor sau citeşti în cărţi nu te poate emoţiona la fel de tare ca şi contactul direct cu un templu sau cu energia unui loc sau cu oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit până în momentul acesta.

Ce aduce nou acest Festival Internaţional al Corurilor din Beijing la care participaţi？

Pentru noi aduce experienţa de a întâlni aceste coruri la toate nivelurile şi faptul că într-o ţară atât de mare unde sunt atât de multe coruri, pentru că ştim de ele, am studiat un pic în prealabil, se pot face lucrurile la un nivel profesional, frumos, elegant şi civilizat. Mai mult de atât, deja, am avut experienţa unor concerte unde am văzut alt fel de manifestare a muzicii corale în scenă. Mă refer aici, mai ales, la mişcare. Este un trend în dezvoltare în toată lumea, am avut această experienţă şi în Rusia acum 4 luni unde am fost cu proiectul nostru Cantus Mundi cu copiii, tot aşa într-un mare festival internaţional coral şi am văzut că aceasta este noutatea, că oamenii vor să se şi mişte în timp ce cântă pe scenă, chiar dacă aceste piese corale sunt preţioase şi s-ar putea ca, la un moment dat, ele să aibă de suferit în interpretarea lor, pentru că ei se mişcă. Ştim că atunci când omul cântă trebuie să aibă o anumită poziţie, destul de fixă, sigur, în operă deja s-a dezvoltat această mişcare scenică regizată, însă la coruri pur şi simplu, coruri camerale sau coruri de filarmonică nu prea se utilizează această mişcare. Aceasta este o noutate pe care s-ar putea ca şi noi să o preluăm, mai ales pentru proiectele noastre cu copii, pentru că Madrigalul a iniţiat împreună cu maestrul Ion Marin, celebrul dirijor român, un proiect naţional care se numeşte Cantus Mundi, care sub munca noastră a tuturor din Corul Madrigal dezvoltă coruri sau preia coruri gata stabilite şi le dă posibilitatea să cânte în manieră madrigalească împreună cu madrigaliştii pe scenă, ei între ei împreună, le dă posibilitatea de întâlnire profesională în mod special. Motivul de bază este nediscriminarea şi prin nediscriminare o societate care să se înţeleagă peste ani şi ani mai uniform. Ideea de bază este că toţi copiii, fie ei bolnavi, foarte bogaţi sau din medii diferite au tendinţa de a se izola acum în acest secol din pricina saiturilor de socializare, a tot mai multor saituri de socializare, şi atunci trăim doar şi noi acest lucru care s-a descoperit înaintea noastră, că muzica, în general arta, dar în special muzica corală leagă copiii, leagă oamenii între ei foarte tare, foarte repede şi foarte puternic şi ei vor creşte cu un bagaj de cunoştinţe muzicale, cu un bagaj de piese muzicale, care peste ani şi ani, peste generaţii şi generaţii, îi vor lega chiar dacă ei nu se vor mai cunoaşte pe stradă, dar ei îşi vor cânta copiilor şi generaţiilor următoare aceleaşi lucruri. Aceste cântece, sigur că sunt atent selectate din folclorul copiilor, din arta corală românească bazată pe lucruri foarte clasice, de compozitori foarte buni români, chiar şi de contemporani, astfel încât aceste partituri să dezvolte în noi o lume sensibilă, creativă, foarte bogată, pentru că ne lipseşte acest lucru, citim din ce în ce mai puţin şi iarăşi revin la saiturile de socializare care ne izolează. Şi uite, o altă misiune nobilă a Madrigalului care a apărut din senin, dar la care muncim foarte, foarte mult cu drag şi încercăm ca să facem să înţeleagă oamenii care trebuie să hotărască în ţara noastră, să înţeleagă emoţia noastră atunci când nouă ne iese un proiect, şi aici mă refer în primul rând la emoţia copiilor care sunt pe veci fraţi şi surori odată ce s-au întâlnit, este un fenomen foarte important acest lucru, muzica îi leagă imediat şi nu se mai pot dezlipi unii de alţii, îşi doresc să se întâlnească, îşi doresc să se vadă, îşi doresc să cânte împreună cu Madrigalul, ei visează la rândul lor că ei vor fi în Madrigal, şi este o motivaţie extrem de importantă pentru cineva care îşi doreşte ceva, ăsta e motorul care ne duce în viaţă înainte să ne dorim ceva şi atunci facem tot posibilul să putem ajunge la acel lucru, este un motor care ne şi împlineşte, este o dorinţă care odată dusă la capăt şi împlinită ne dă satisfacţii absolut impresionante şi noi din asta ne hrănim. Deocamdată suntem ambasadori neplătiţi ai acestui proiect şi program, suntem absolut voluntari toţi, dar cred că cu atât mai mult avem emoţia aceasta, pentru că ştim că asta este ceea ce primim înapoi şi asta este foarte puternic. Nu numai copiii, dar şi părinţii lor au intrat în acest vârtej din care nu vor să iasă. Slavă Domnului au înţeles că pot face ceva mai mult pentru copiii lor, prin simplul gest de a-i aduce la repetiţii cu Madrigalul sau cu madrigaliştii. Aici mă refer la acele multe profesoare care activează la noi în Corul Madrigal ca şi voci de sopran sau de alto, deocamdată sunt doar fete şi ele după repetiţiile de la Madrigal se duc să profeseze prin munca de profesor de muzică la diferite instituţii în Bucureşti şi sunt foarte apreciate şi, în primul rând, de la ele am pornit şi au reuşit să ducă mai departe această dragoste a muzicii, această dorinţă de a face muzica într-un fel să sune delicat şi foarte sensibil şi uite, ca rezultat, noi astăzi avem peste 1.000 de copii în România, în instituţii diferite, în oraşe diferite, oraşe mari, oraşe mici, sate uitate, deci nu există niciun fel de selecţie preferenţială între aceste instituţii, mai mult ei au început să vină către noi, şi pe mine mă bucură tare mult pentru că asta înseamnă că şi ei îşi doresc ceva mai consistent din punct de vedere spiritual în momentul acesta, iar pe noi nu ne costă nimic să le putem oferi, nici pe ei nu-i costă, nici pe noi nu ne costă, dar bucuria de la final când putem fi împreună şi am cântat acum, în iunie, de Ziua Copilului, într-o gală cu aproximativ 400 de copii, plus Corul Madrigal, plus toţi invitaţii noştri, am fost aproape 1.000 de oameni în acea sală, atât de fericiţi pentru faptul că am putut cânta împreună, sper să aveţi şi dvs. aceeaşi fericire cu ceaşca de cafea, în care să puteţi insera toate lucrurile frumoase pe care le experimentaţi, astfel încât şi ascultătorii dvs. să simtă bucuria şi energia cu care veniţi dvs.