Sunteţi în China în anul în care se împlinesc 65 de ani de relaţii diplomatice româno-chineze. Cum vedeţi prezenţa Corului Madrigal aici, ca pe un schimb cultural, ca pe un mesager al cântecului şi prieteniei？

Dacă vreţi să fiu sinceră, cred că România a ales foarte bine, pentru că Madrigalul este o emblemă a culturii româneşti. Şi încă ceva, eu am ascultat vreo 6 coruri chinezeşti şi vreau să vă spun că stilistica şi emisia vocală pe care o foloseşte Madrigalul o regăsesc în acea inocenţă a sunetului pe care o folosesc şi chinezii, doar că ei nu şlefuiesc. E ca şi atunci când iei pietricica de chilimbar sau de diamant, ele sunt pure. Ei au acel firesc, pe care-l caută şi Madrigalul. Deci nu vor să îmbătrânească vocea, nu vor să o acopere, să o ascundă aşa în nişte voaluri încât să nu mai ştii ce e sub ea. Nu, simplitatea şi emisia asta copilărească şi firească este foarte şlefuită în Madrigal. Şi din acest punct de vedere cred că ne asemănăm foarte mult cu concepţia emisiei vocale chinezeşti. Ce-i drept că ei au sunete foarte deschise datorită limbii pe care o vorbesc, au şi o anumită brutalitate a pronunţiei, au şi un anumit metal şi o ascuţime a sunetelor care, dacă ar dispărea să zicem sub bagheta unui dirijor al Madrigalului cred că, undeva, am ajunge la un punct comun. Aşa că suntem nişte mesageri ai României, am fost întotdeauna şi cu mare mândrie spun că peste tot pe unde a ajuns Madrigalul am avut parte de nişte complimente şi nişte bucurii extraordinare, care multora dintre români nu le este dat, deşi o merită. La noi a fost imposibil să se spună lucruri urâte despre ceea ce facem noi. Ori asta este aproape unic pentru un român. Aş dori ca fiecare român să fie analizat pentru ceea ce face el şi nu neapărat să fie pus într-un context politic, social sau vreo neputinţă economică. Că şi în China sunt foarte multe lucruri pe care le poţi comenta, dar în acelaşi timp China deja oferă întregii lumii ceva ce nu a mai existat până acum. Şi atunci eu nu trebuie să mă gândesc ce se întâmplă în spatele unui bloc, ci mă gândesc că produsele din China fac viaţa mai uşoară multor oameni din lume. Deci e foarte important să iei lucrurile frumoase de la orice om, de la orice colectiv, de la orice naţiune.

Corul Madrigal, unic în lume, a impresionat mereu prin ţinutele sale. Ce costume veţi purta, aici, în China şi mai ales la Concertul special pe care o să-l susţineţi la Centrul de Arte al Bibliotecii Naţionale a Chinei？

Iar vă aşteptaţi la un răspuns senzaţional, dar din păcate, datorită companiilor de transport nu am putut veni decât numai cu un costum. Noi avem numai în ultimii doi ani de zile realizate nişte costume de către cel mai mare designer din România, Doina Levintza, am venit cu unul din costume care este să zicem într-o poziţie de inspiraţie brâncovenească, deci a familiilor brâncovene, mai avem nişte costume foarte frumoase, dar aici nu am putut să luăm decât un costum care va fi împărţit cumva în două, deci practic în fiecare parte vom avea câte un costum. Dar Madrigalul a şocat, într-adevăr, şi prin conceptul estetic. Şi de ce a şocat, pentru că şi-a luat rochii din epoca medievală într-o perioadă, în 1965, când în România nici nu putea fi vorba de bogăţie, palat, împăraţi, Doamne fereşte şi cu toate astea, Madrigalul s-a îmbrăcat în ţinuta regală. Deci foarte frumos, cu rochii de epocă foarte frumoase din catifea brodate cu perle. De-a lungul timpului, Madrigalul a avut foarte multe costume. Cred că suntem cam la al 14-lea costum, iar acum avem patru costume noi-nouţe, doamna Doina Levintza fiind o persoană extrem de pricepută în a face costume pentru teatru şi operă. Ne-a făcut nişte costume pe care le putem împărţi în două, pe dedesubt avem o rochie, deasupra altă rochie, scoatem prima rochie, rămânem cu a doua. I-am spus că data viitoare trebuie să ne facă trei. Deci nu ştiu cum să facem femeia aceea cu multe straturi, ca să putem să impresionăm publicul şi să încapă şi toate într-o valiză dacă se poate.

Oricum, sunt convinsă că veţi spune pe scenă o poveste cu prinţi şi prinţese, aşa cum faceţi întotdeauna.

Categoric. În primul rând, prinţii şi prinţesele sunt coriştii. Sunt nişte tineri frumoşi, nişte tineri entuziaşti şi, în acest moment, cu multă modestie spun sunt cele mai performante voci de pe piaţă. Deci practic absolut toată lumea care vrea să facă un concert în România apelează la cel puţin cinci-şase voci din Madrigal.