Ne întoarcem în urmă cu peste 1800 ani, în perioada dinastiei Dong Han. Depresiunea Sichuan se afla în plin sezon al recoltei de toamnă și începutul plantărilor de toamnă. Un bărbat cu o pălărie rotundă, un halat și pantofi de paie lucrează pe câmp. După o lungă zi istovitoare la câmp, își îndreaptă spatele încovoiat. În mâna stânga are o unealtă numită Ji, pe care o lasă în jos, iar în ceralaltă se ține o altă unealtă Cha. Fiind obosit, face o pauză scurtă și, zâmbind, privește spre  recolta din acest an, cu gândul că și anul viitor recolta să fie la fel de bogată. Aceasta este figura unui țăran vesel stilizată într-o statuetă, care împlinește nu mai puțin de 1800 ani.

Unealta Cha este similară unei lopeți de fier din zilele noastre și era folosită pentru a face canale, alături de alte unelte agricole precum sapa și secera. Ji, la rândul său, era folosită pentru a transporta pământul. Locuitori din provincia Sichuan aveau obiceiul de a folosi ambele unelte. 

Statueta țăranului are prinsă de talie și o sabie, pentru că era și străjer al unei familii înstărite. El lucra pamântul în sezoanele agricole, dar avea și menirea să fie gardianul familiei angajatorului când acesta era amenințat de diferite pericole.

Statueta a fost descoperit în ruinele orașului antic Baodun, care datează de peste 4500 ani, unde se găsesc urmele celor mai vechi câmpuri cu orez din depresiunea Sichuan. Datorită proiectului hidrotehnic Du Jiang Yan și îmbunătățirii tehnicilor de plantare, depresiunea era și este grânarul țării. Statuetele descoperite aici sunt dovezi materiale pentru cercetările din domeniul agriculturii de 2.000 ani.