(FOTO: CFP)

天末怀李白

杜甫

凉风起天末，君子意如何。

鸿雁几时到，江湖秋水多。

文章憎命达，魑魅喜人过。

应共冤魂语，投诗赠汨罗。

Gândind la Li Bai aflat la margine de cer

Du Fu

La margine de cer se ridic-un vânt răcoritor,

Ce-are de gând să zică amicu-mi rătăcitor?

Când gâşte sălbatice mi-or aduce veşti prin nori?

Toamna fluvii şi lacuri se-umflă de ploi deseori.

Poeţi cu talent plâng destinul lor îngrozitor,

Duhul din munţi bucuros devoră orice trecător.

Plânsetele tale se adaugă la cele ale sufletului nedreptăţit*,

Aruncă-n dar o poezie în râul Miluo** de unde încreţit.

* Este vorba de Qu Yuan (cca.340-cca.278 î.e.n.), poet şi om de stat în perioada „Primăveri şi Toamne” (770-476 î.e.n.). Neputând să reformeze conduita suveranului său, compune poezia „Venit-a vremea întristării” (Li Sao), poezie în care descrie nenorocirile sale. Apoi, luând o stâncă în braţe, s-a aruncat în râul Miluo. Sărbătoarea lunii a cincea, cunoscută sub numele de „Festivalul Bărcilor în Formă de Dragon”, este dedicată comemorării poetului Qu Yuan.

** Râul Miluo izvorăşte în provincia Jiangxi şi curge pe teritoriul provinciei Hunan.

Traducere: Xu Wende