(FOTO:CFP)

  咏怀古迹（其二）
 杜甫

摇落深知宋玉悲，风流儒雅亦吾师。
怅望千秋一洒泪，萧条异代不同时。
江山故宅空文藻，云雨荒台岂梦思。
最是楚宫俱泯灭，舟人指点到今疑。

Gânduri despre vestigii (cinci poezii)
Du Fu
Ⅱ

Când frunze cad, tristeţea lui Song Yu* o-nţeleg mai bine.
Stilul său elegant rămâne exemplu de urmat pentru mine.
Privind îndărăt o mie de toamne, nu-mi pot reţine lacrimile nesfârşite,
Amândoi lăsaţi-n părăsire, suntem în vremi nenorocite.
Casa veche, pământul mai rămân şi scrierile sale aproape uitate,
A fost oare numai un vis scrierea-i despre nori, ploi şi terase ruinate?
Cel mai trist e că palatul Chu** s-a prefăcut în ruină,
Luntraşul mi-arată azi astă ruină cu o îndoială fină.

* Song Yu (298-265 î.e.n.), discipol al marelui poet Qu Yuan şi om de stat. Este unul din autorii „Elegiilor Chu”.
** Chu: regatul feudal Chu care a existat între 740 şi 330 î.e.n..   

  Traducere: Xu Wende