Wang Shu este primul arhitect chinez laureat al premului Pritzker în 2012, clădirile sale reprezentative fiind Muzeul din Ningbo, sediul din Xiangshan al Academiei de Artă din China și filiala din Hangzhou a Muzeului Arhivelor Naționale ale Publicațiilor și Culturii. Wang s-a retras imediat după premiere în satul Wen din vestul municipiului Hangzhou.
Din sat face o oră cu mașina până la Hangzhou. Un râu taie comunitatea în două părți, cea din nord-vest are clădiri cu etaje, similare celor din oraș, iar partea de sud-est a satului are construcțiile proiectate de Wang.
„Traiul în Masivul Fuchun”este un tablou reprezentativ al pictorului cunoscut Huang Gongwang, din perioada târzie a vieții sale, fiind considerat cel mai bun tablou tradițional cu priveliști. Tabloul cuprinde Fluviul Fuchun, tronsonul din orașul Fuyang. Autoritățile municipale din Fuyang l-au rugat pe Wang Shu să proiecteze o clădire de referință care să funcționeze ca muzeu, cu galerii de artă și sală de arhive, care să poarte numele Masivul Fuchun. Wang le-a spus că masivul Fuchun este acolo, știe acest lucru, dar unde sunt locuințele montane? De aceea, a decis să se documenteze chiar la fața locului, adică în munți.
El și studenții lui au vizitat 299 de sate din districtul Fuchun unde este masivul, pentru a face o documentare cât mai complexă. Așa au constatat că în jur de 20 de sate mai păstrează elementele arhitecturale originale ale zonei.
Când Wang a decis să realizeze proiectul în satul Wen, se pregătea să construiască lângă casele vechi 15 clădiri cu etaje. El a propus înlocuirea proiectului sătenilor cu 14 construcții care permit amenajarea a 24 de gospodării. Asemenea construcții integrează la maximum factorii autohtoni precum ziduri de pământ și ziduri de piatră gri, dar diferă în privința formei și a materialelor folosite. Pe lângă fațada caselor, interiorul acestora este construit conform tradițiilor. Wang mărturisește că a insistat ca fiecare casă să aibă câte o incintă, deoarece relația incintă-camera de zi este cea mai importantă relație a unei reședințe tradiționale. Ceremoniile dedicate noilor născuți, celor căsătoriți, tinerilor admiși la facultate și celor trecuți în neființă au loc în spațiul incintă-camera de zi.
Proiectarea a durat un an și construirea doi ani. Primele case repartizate sătenilor au fost primite însă cu reacții negative. În general, tinerilor le plac, dar vârstnicii nu au fost de acord cu aceste case. Unii tineri au deschis în aceste case hosteluri, iar satul a devenit un loc influencer în mediul online, vârful fluxului anual de turiști fiind de 100.000.
Lucrările de îmbunătățire a satului Wen au început în 2012 și încă nu s-au terminat. Casele au fost repartizate direct sătenilor și autoritățile locale oferă acum subvenții sătenilor în funcție de modul în care percep proiectul. Wang Shu a participat și participă la întregul proces.
Filiala din Hangzhou a Muzeului Arhivelor Naționale ale Publicațiilor și Culturii a fost proiectată în aceeași perioadă. În 2019, principalul sediu al muzeului și cele trei filiale din Hangzhou, Xi'an și Guangzhou au început să fie construite. Cea din Hangzhou are un stil arhitectonic cu precădere bazat pe factori culturali din perioada dinastiei Song. Preferința lui Wang pentru tablourile din acea perioadă îl inspiră în mod deosebit în proiectare. Filiala din Hangzhou, care a fost finalizată în doar trei ani, cuprinde 13 construcții independente. Odată ce pășești printre aceste construcții, parcă te plasezi în diferite tablouri renumite ale dinastiei Song.
Wang Shu mărturisește că pentru el, un mic proiect rural ca satul Wen este de aceeași importanță ca filiala din Hangzhou a Muzeului Arhivelor Naționale ale Publicațiilor și Culturii. Inițial, lista cu comunitățile rurale care trebuie protejate din provincia Zhejiang avea doar 400-500 de sate. El spunea că sunt prea puține și că trebuie să facă ceva. Și a tot încercat, până când cifra a ajuns la 3.000. Acum simte că a făcut cu adevărat ceva pentru conservarea tradițiilor arhitectonice.
