(FOTO: CFP)
Artiștii chinezi și francezi au oferit publicului piesa de operă „Romeo și Julieta”la Marele Teatru Național din Beijing în 25 ianuarie, cu prilejul a 60 de ani de relații chino-franceze. Acest eveniment a fost marcat și prin transmiterea de mesajele vielo ale celor doi președinți ai Chinei și Franței. Xi Jinping a vorbit despre „spiritul China-Franța”, independent și de sine stătător, vizionar, reciproc avantajos și cu înțelegerea reciprocă, prezentând și o inițiativă cu privire la adâncirea acestui parteneriat. La rândul său, Emmanuel Macron a spus că liderii chinezi și francezi au responsabilitatea să dezvolte cooperările ce favorizează atât cele două popoare, cât și pacea și stabilitatea mondială.
Franța este prima putere occidentală care a stabilit relațiile diplomatice cu China și ulterior a început prima parteneriatul strategic multilateral cu statul chinez. Copleșită de negura Războiului Rece, declarația din 27 ianuarie 1964 cu privire la stabilirea relațiilor diplomatice chino-franceze a fost calificată ca „o explozie nucleară diplomatică”de către mass-media occidentale. Însă, acest eveniment a arătat înțelepciunea și curajul impecabil al conducătorilor chinezi și francezi de atunci, a deschis ușa schimburilor și a colaborării între China și Occident și a adus speranța lumii chinuite de confruntările între diferite tabere politice.
În acești 60 de ani, în ciuda schimbărilor internaționale, relațiile China-Franța se află constant în primele rânduri ale relațiilor între China și țările occidentale. Analiști susțin că „spiritul China-Franța”remarcat în urmă cu 10 ani de președintele Xi reprezintă „o cheie”pentru înțelegerea trecutului, prezentului și viitorului acestei legături. Din toate cele patru caracteristici ale acestui „spirit”, aspectul independent și de sine stătător reflectă nuanța spirituală a celor două națiuni și a făcut posibile înlăturarea efectelor negative ale situației schimbătoare internaționale, focalizarea pe parteneriat și soluționarea corespunzătoare a divergențelor de păreri.
În actuala situație schimbătoare internațională nemaiîntâlnită în ultimul veac, unele puteri, puține la număr, au urmărit hegemonia și au semănat litigii între diferite blocuri. În fața turbulențelor și secesionismului, oamenii se tem că lumea va reintra într-un „Nou Război Rece”. Omenirea se află la o nouă răscruce. Ce responsabilitate trebuie să își asume China și Franța, două mari puteri care au reușit să spargă gheața Războiului Rece?
Președintele Xi a spus în alocuțiunea sa video că cele două state au nevoie să-și dezvolte neabătut relațiile, să lărgească schimburile interumane, să promoveze multipolarizarea egală și ordonată, dar și globarizarea economică inclusivă, și să insiste la câștigurile comune.
China și Franța nu dispun de contradicții geopolitice, nici dezacorduri de interese. În prezent, Franța este al treilea mare partener comercial, al treilea mare investitor și al doilea export de tehnologie al Chinei în cadrul Uniunii Europene, iar China fiind cel mai mare partener al Franței în Asia. În aprilie 2023, în cursul vizitei președintelui Emmanuel Macron în China, au fost încheiate o serie de acorduri de colaborare privitoare la comerțul de servicii, dezvoltarea verde, inovația tehnico-științifică și alte noi domenii de parteneriate.
Potrivit analiștilor, în loc de energie nucleară, industria aerospațială și căile ferate, ce erau vechi domenii de colaborare, energiile noi și produsele ecologice, economia digitală, finanțele verzi și digitale și colaborarea în piețele terțe, ce se îndreaptă spre Asia, Africa și alte regiuni au devenit cele patru noi sectoare în care China și Franța vor explora diverse cooperări.
Pe plan cultural, în Anul cultural-turistic China-Franța vor fi desfășurate sute de manifestări în care chinezii și francezii se vor apropie și mai mult sufletește.
În gestionarea globală, China și Franța sunt iubitoare de pace, nu vor confruntări între tabere și sprijină multilateralismul real. În ultimii ani, au colaborat în schimbările climatice, protecția biodiversității și atenuarea conflictelor geopolitice, servind ca două entități „stabilizatoare”pe plan internațional.
