Când a murit Maestrul meu,

am înțeles că moartea a venit pe la spate

ca un pumnal laș, incorect

S-a strecurat abil,

ne-a legat mâinile la spate

și ne-a obligat să o privim

cum ni-l ia

Și nu am putut face nimic

L-a luat

Nu se mai întoarce

Dar a plecat liniștit, zâmbind împăcat

La ultimul lui curs de Taijiquan

Înconjurat de studenți și discipoli

Vestea că Maestrul meu de Taijiquan stilul Chen, Yang Songquan a plecat la ceruri, la vârsta de 72 de ani, am primit-o chiar în după-amiaza zilei de 1 Decembrie, de Ziua Națională a României. Citeam textul primit și fiecare cuvânt mă răvășea. Îmi lăcrima sufletul și mintea. Simțeam un gol imens în jurul meu. Cu câteva zile în urmă postasem pe Facebook fotografii de la ceremonia în care, minunatul meu Maestru, Shifu, așa cum îi spuneam în chineză, îmi făcea onoarea de-a mă include la sfârșitul lunii septembrie în cea de-a 12-a generație de discipoli ai familiei sale. Să fi avut o presimțire amândoi? Ar fi trebuit să ne întâlnim duminică în Parcul Beihai din Beijing, să practicăm împreună Taijiquan. Bucuria cu care mă întâmpina de fiecare dată era uriașă. Nina, ni hao. (你好.）Ni hao ma? (尼娜，你好吗?，Nina, ce faci?) Ne îmbrățișam, nu uita niciodată acest lucru pe care l-am învățat la prima noastră întâlnire. După interviu, i-am spus că românii au obiceiul să se îmbrățișeze creând astfel conexiuni interioare între ei, întrebându-l dacă îl pot îmbrățișa în semn de mulțumire. A îmbrățișat ideea, ne-am îmbrățișat și, de atunci, îmbrățișarea era începutul fiecărei lecții. M-a tratat mereu ca pe o fiică, iar el, a fost pentru mine al doilea tată. Cel care mi-a dăruit o comoară a Chinei, arta Taijiquan, inclusă în Patrimoniul UNESCO, cel care m-a introdus în tainele acesteia, îmbogățindu-mă spiritual și cultural, întărindu-mă fizic și psihic, făcând ca lumea din jurul meu să se schimbe, ca viața mea să se schimbe. Îi voi fi mereu recunoscătoare pentru că a crezut în mine. Pentru că mi-a urmărit îndeaproape drumul în învățarea artei și pentru că m-a încurajat mereu.

Și-a dorit ca eu să nu mă simt singură în China și a avut grijă să trăiesc momente atât de calde și frumoase în casa și școala lui, alături de familie, discipolii și studenții lui. Cum aș putea uita duminicile sau sărbătorile trăite împreună, când mergeam dimineața la școala Wushuguan, iar ziua începea cu zâmbetele tale Maestre, cu servirea ceaiului când tu îmi strecurai cu abilitate prin povești teoria artei Taijiquan. Când îmi răspundeai la toate întrebările și nelămuririle mele. Apoi urma jocul cu fluturașul ( 踢键子), ca un fel de încălzire, când râdeam ca niște copii în soarele dimineții pe ulițele copilăriei, după care practicam Taijiquan, iar la final luam masa împreună.

Bunul meu Shifu, ai fost pentru mine un model de viață, de profesor, de Maestru, de om. M-ai primit în familia ta și mi-ai dăruit una din cele mai frumoase părți ale culturii chineze, arta Taijiquan, cu răbdare și multă blândețe. Nu voi uita niciodată, bunătatea ta, jovialitatea ta, sufletul tău tânăr și frumos, vocea caldă cu care îmi vorbeai și îmi rosteai atât de frumos numele. Te voi păstra mereu viu în inima mea, în amintirile mele și îți promit că voi continua să învăț Taijiquan, să transmit această artă mai departe, așa cum știu că îți dorești, pentru ca tu să fii mândru de mine, de acolo, din veșnicii, unde știu că vei fi bine.

Ieri, ne-am luat rămas bun de la tine, printr-o ceremonie copleșitor de emoționantă și elegantă. Ai fost înconjurat de atât de mulți oameni din toată China care te iubesc și respectă, de o mare de flori, de tăcerea și amuțirea noastră în timp. Doar lacrimile cădeau și se transformau în râuri ce curgeau în mișcările artei Taijiquan, în memoria ta. Nu m-ai uitat nici după plecarea ta, materialele video și interviurile făcute împreună, grație colegilor mei chinezi din redacția română a China Media Group, au rulat pe parcursul ceremoniei pe toate ecranele din sala și cimitirul Babaoshan din Beijing, alături de povestea vieții tale.

Yang Songquan face parte din cea de-a 19-a generație a stilului tradițional Chen Taijiquan, fiind succesorul bunicului lui, marele maestru Chen Zhao Pi.

Odihnește-te în pace, bunul meu Shifu!

Nina Felicia Gherman, jurnalist

China Media Group - română