Este extrem de plăcută și totodată dificilă lectura unei cărți atunci când fiecare literă se desprinde din pagină odată cu vocea autorului, cu ritmul, sublinierile, accentuările și rutina plăcută, care te învăluie în sublinieri necesare, în același paragraf sau la zeci de pagini distanță. Când descoperi propria pasiune în scriitura unui magistru, ești abia la primul pas pe drumul cunoașterii … Chinei.
Apărut în urmă cu o lună la Editura Cartea Românească, volumul “Anotimpuri în Asia”, semnat de Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura (foto), este o călătorie în experiențe succedate în deceniile din urmă, care au transformat lumea și oamenii, o călătorie riscantă pentru cei care detestă Realitatea, Adevărul care așa cum repet mereu nu comportă forme de plural, dar mai ales Adecvarea. Pentru că, înainte de o valoarea memorialistică, “Anotimpuri în Asia” are o valoare diplomatică deosebită, iar într-o lume normală ar trebui să intre în bibliografia obligatorie a fiecărui aspirant la diplomație.
De asemenea, “Anotimpuri în Asia” ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toț cei care ocupă postul de Ambasador al României, pentru că este posibil să se regăsească în oglinda atent conturată a celor care confundă funcția cu proprietatea, diplomația cu un drept de superioritate sau chiar cu dreptul de a produce abuzuri cu consecințe care ajung să țină de viață și de moarte.
Când am primit la Beijing volumul, cu un neprețuit mesaj din partea autorului, a venit și sugestia de a începe lectura de la un anume capitol, aflat în a doua parte a consistentei lucrări (526 pagini). Am primit sugestia ca pe o cheie de intrare în absolut fascinanta lume a unui diplomat care adoră sublinierea, evidențierea, claritatea și limpezimea, pentru a ajunge la sinteza … tămăduitoare. Da! Pentru cei care au avut șansa să descopere China și Asia, să intre fie și numai în contact pasional cu lumea diplomatică, noua carte a domnului Viorel Isticioaia-Budura este un leac. Fie și unul din categoria placebo, câtă vreme Realitatea ne plasează permanent în locul în care, cu rigurozitate conștientă sau nu, suntem în trecutul sau prezentul real.
Țin să subliniez o nuanță de stil cu care m-am confruntat în succesive pasaje din volumul “Anotimpuri în Asia”. În scriitura și construcția ideilor, Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura rivalizează cu succes, ba chiar dă o replică suplimentară stilului impus de Mircea Eliade, în romanele de ficțiune. Amândoi au avut experiența trăirilor în templele budiste, experiența șamanică și ezoterismului, pe care le prezintă îmbrăcând fiecare cuvânt, fiecare frază și paragraf într-o armură energetică de o intensitate extremă, încât timplul și spațiul dispar. La revenirea în timpul real, ești adus în strania situație de a repeta, ca o mantră, cuvintele scrise în pagină: “Poate a fost doar o închipuire …”.
Dacă este să reduc la un singur cuvânt noua carte a sinologului, a celui mai mare specialist în Asia pe care l-a avut diplomația europeană vreodată – asum riscul și critica pentru această etichetă, acest cuvânt este: ABUNDENT. Este un volum abundent în informații, imagini, emoții, personaje, amintiri, experiențe, evoluții, transformări, aluzii și subînțelesuri. Abundența marchează fiecare capitol sau pasaje de realitate împletite într-o succesiune care te provoacă să lecturezi cu înfometare, în căutarea deznodământului.
Insist să afirm că “Anotimpuri în Asia” este un manual obligatoriu pentru diplomați, din multiple considerente.
Primul este acela că volumul incită la o permanentă interogare interioară și de echipă, chiar dacă profesia de diplomat de carieră asumă, ca orice altă profesie urmată cu pasiune și dedicație, frustrări, limitări, neîmpliniri care “ustură aproape epidermic”, care, poate, se vindecă treptat.
Apoi, este un manual obligatoriu pentru că afirmă, fie și de la nivelul dialogului alert, ceea ce trebuie înțeles cu extremă profunzime: “China e cel mai mare avertisment că nu înțelegem încă viitorul!” Oare cum stăm cu prezentul? Cum stăm cu diplomații trimiși la post, nu doar în China sau în Asia?
Nu în ultimul rând, “Anotimpuri în Asia” este o incursiune în țările orientului îndepărtat, o continuare strălucită a volumului “O privire spre Asia – Amintirile unui ambasador”, apărut în primăvara anului trecut, la Editura Litera: în Republica Mogolia, în căutarea unui manuscris, în Cambodgia pe urmele nefericitei Marizen, în Coreea de Nord a esențialelor limite, în Coreea de Sud a încuietorilor schimbate, în Japonia înaltei reprezentări europene, în China în care au fost fixate reperele uneori milimetrice ale viitorului diplomat cu anvergură globală: Viorel Isticioaia-Budura. Un diplomat pe care am șansa să îl cunosc, fie ca s-a aflat în misiunea de Ambasador al României la Beijing, apoi la Bruxelles – în calitate de șef al departamentului Asia-Pacific din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, de Ambasador al Uniunii Europene la Tokyo, dar mai ales ca OM.
În toți acești ultimi 14 ani, lumea s-a schimbat. Reperul Viorel Isticioaia-Budura, nu!
Din lectura volumului “Anotimpuri în Asia”, produsă prin sublinieri succesive, până la grizonarea paginilor, răzbate pasiunea unui diplomat conștient de misiunea asumată, dar conștient și de sine, ca personaj în cotidianul care oferă permanent tentațiile unor experiențe rafinate, opțional-subiectiv-pasionale. Fiecare alegere a fost deopotrivă o lecție, o înțelegere suplimentară, o contribuție de efort și suferință, toate dezvăluite cu tact, cu atenție la detaliu. Iată de ce, încă odată, lucrarea “Anotimpuri în Asia” se constituie într-un mecanism și discurs diplomatic, un manual obligatoriu.
Dan Tomozei, Beijing
